Acest modul nu face decat sa sintetizeze cele spuse mai inainte, deoarece, cand am vorbit despre alcatuirea anatomica a inimii, fiecare componenta a fost insotita de explicatii prind functiile sale principale, precum si modul in care poate fi ea afectata in mod patologic.

Automatismul cardiac
Termenul de automatism exprima faptul ca, de la nastere si pana la moarte, inima isi autogenereaza impulsul electric care o face sa functioneze. Dar, in cadrul acestui automatism, actitatea inimii este foarte variabila. Cand este nevoie, bataile den mult mai rapide; cand organismul se reface, bataile sunt mult mai rare, iar inima se reface si ea, intr-un fel, pe durata acestei actitati reduse.In plus, automatismul poate fi afectat de diverse dereglari care capata deseori aspect de boala. Astfel, bataile pot deveni mult prea rapide: lucrul acesta se intampla cand exista scurtcircuite electrice in muschiul inimii sau cand apar stimuli anormali, proveniti din alte zone ale organismului. De exemplu, glanda tiroida, care accelereaza in general arderile in organism, poate produce in anumite boli o cantitate anormal de mare de hormoni - iar acestia au capacitatea de a accelera bataile inimii.

Alteori, bataile den neregulate, iar daca neregularita-tea este permanenta si de lunga durata ea poate fi daunatoare pentru inima. Cauza este faptul ca inima lucreaza in mod optim cand bataile ei sunt egale si sincrone, astfel incat sa se poata umple si goli in mod regulat.
Neregularitatile de ritm sunt de foarte multe feluri. Cele mai simple se numesc extrasistole si ele nu reprezinta nici un pericol, desi il sperie foarte mult pe AposesorA. Exista insa si neregularitati foarte accentuate, cum ar fi neregula-ritatea totala numita fibrilatie atriala, o boala care trebuie tratata atat cu medicamente, cat si prin mijloace electrice si de alte tipuri. in variantele lor si mai grave, tulburarile de ritm pot sa dena extrem de periculoase. Cauzele se situeaza la poli opusi: fie ritmul prea rapid al batailor le face total ineficiente in expulzia sangelui, ceea ce se numestejibrila-(ie ventriculara; fie se produce oprirea completa a inimii -stopul cardiac prin asistola, adica lipsa de contractie.

Fibrilatia ventriculara si stopul prin asistola sunt la fel de grave deoarece, daca nu se intrerup imediat, in patru minute creierul moare si orice am face dupa aceea este inutil. In ambele cazuri insa, daca se interne corect si la timp, aplicandu-se masajul cardiac si respiratia gura la gura, se creeaza premisele pentru succesul altor interventii de resuscitare, mai complicate (ca socul electric si injectarea unor medicamente foarte puternice), in urma carora inima se poate reface complet, reluandu-si actitatea normala.

Functia de pompa

Functia de pompa este functia principala a inimii. Ea este asigurata de o actitate electrica corespunzatoare si se manifesta in doua mari directii: pomparea sangelui pentru oxigenare si pomparea sangelui oxigenat la organe si tesuturi. Circulatia numita mica preia sangele din intregul organism si il transporta la plamani pentru oxigenare, oxigenul fiind componenta esentiala necesara arderilor ce au loc la tesuturi. Circulatia mare preia de la circulatia mica sangele oxigenat si il trimite la tesuturi, la toate organele, contribuind ulterior la intoarcerea sangelui catre inima, de unde va fi trimis pentru a fi din nou oxigenat.
Functia de pompa poate fi afectata de doua categorii principale de boli. Prima categorie, presupunand o pompare insuficienta, a capatat denumirea generala de insuficienta cardiaca. in cazul celei de a doua categorii, umplerea inimii nu este corecta (fie prin afectarea unei supape, fie prin in-grosarea peretilor, fie, mai rar, din cauza unor obstacole, cum ar fi cheagurile sau tumorile). Tulburarea de umplere are in cele din urma aceleasi consecinte ca insuficienta cardiaca, pentru ca inima nu are ce pompa si, in final, debitul cardiac scade. Pe de alta parte, debitul de sange furnizat de inima poate sa scada nu pentru ca forta inimii si functia de pompa sunt diminuate, nici pentru ca inima nu s-a umplut corect cu sange, ci din cauza unei anomalii de distributie periferica - de exemplu, in starea de soc.
Anormalitatea functiei de pompa este cea mai grava forma de patologie cardiaca si ea trebuie corectata foarte eficient. Uneori e nevoie ca acest lucru sa fie facut foarte rapid, in cateva zeci de secunde: este cazul stopului cardiac, cand functia de pompa se opreste in intregime. Alteori trebuie intervenit in cateva minute, ca in cazul edemului pulmonar acut (o forma severa de afectare a pompei cardiace, in care inima nu mai este in stare sa goleasca plamanul de sange, iar respiratia dene dramatic de dificila). in sfarsit, corectarea trebuie facuta ceva mai lent, dar in mod sustinut, in insuficienta cardiaca cronica.

Relatia generala a inimii cu organismul
Organul cu care inima are cele mai edente relatii este plamanul, vecinul din cutia toracica, avand rolul de a asigura in permanenta energia necesara organismului prin furnizarea de oxigen, mijlocul de ardere a combustibilului. Daca inima nu isi exercita bine functia de pompa, plamanul nu capata destul sange si functioneaza prost. Invers, daca plamanul este bolnav, inima se straduieste sa transporte tot sangele necesar organismului printr-un organ afectat si atunci fie bate mai des, fie incearca sa obtina o presiune mai mare a sangelui. Aceste fenomene au, pe moment, un efect de ameliorare, dar pe termen lung sunt nocive.
Inima este de asemeni afectata de ingrosarea vaselor care o alimenteaza, numite, cum am mai spus, artere coronare, pentru ca se distribuie ca o coroana la suprafata muschiului cardiac ce poate fi asemanat cu un cap regal. ingrosarea arterelor coronare, ducand la boala coronariana ischemica, reprezinta cea mai cumplita afectiune a secolului XX, ca si a celui care a inceput, pentru populatia tarilor industrializate, asemanatoare cu noi, romanii (aceasta populatie cu piele de culoare alba este denumita stiintific AcaucazianaA). Boala se mai numeste si cardiopatie ischemica, deoarece afecteaza prin ischemie intregul cord.
Asadar, pentru a-si indeplini functia, inima are nevoie, in primul rand, sa fie ea insasi alimentata (deci sa aiba artere coronare de largime normala, capabile sa-i asigure sangele necesar pentru hrana si oxigenare), are nevoie de o actitate electrica coerenta (deci de un sistem electric care sa genereze impulsuri atat de rapide cat cere organismul la un moment dat si totodata sincrone, pentru ca pomparea sa fie eficienta), are nevoie de structuri integre (pentru a nu pompa sange in zadar contra unor supape ingrosate sau neetanse, sau contra unor presiuni anormale - cum se intampla in hipertensiunea arteriala). in sfarsit, are nevoie de un ambient corect, deci de un plaman care sa nu fie bolnav si sa nu-i ingreuneze functia, de semnale corespunzatoare de la glandele endocrine, astfel incat sa nu bata prea repede sau prea lent, si de multe alte relatii mai putin edente, dar care sa fie in armonie. in replica, inima va fi atunci capabila sa asigure fiecarui organ, fara incetare, pe durata intregii eti, hrana si energia necesare functionarii normale.