Explorarea inimii prin raze X este, ca si electrocardio-grafia, veche de un secol. Roentgen, descoperitorul razelor X (sau Roentgen), a observat ca tesuturile corpului sunt strabatute in mod selectiv de o anumita categorie de radiatii, in zilele noastre exista multe categorii de unde pe care medicii le folosesc in diferite explorari: undele radio, undele cu frecvente de gigahertzi proprii radarelor, undele luminoase, undele laser etc. Acum 100 de ani insa, singurele unde electromagnetice utilizate erau razele X. Cu ajutorul lor s-au putut vizualiza, intr-un mod cam vag, ce-i drept (cu exceptia oaselor), inima, plamanii,
stomacul si alte organe. Atata doar ca modul de vizualizare era ca acela al umbrelor chinezesti: fiecare organ era strabatut mai mult sau mai putin de razele X si lasa o umbra. Ceea ce se vede pe ecranul radiologului, pe un televizor sau pe o radiografie este de fapt umbra organului examinat, deci o imagine incompleta, in doar doua dimensiuni, care nu pune in evidenta volumul si nici modificarile de structura date de boala.In ultimii 20-30 de ani lucrurile au mai evoluat, astfel ca, rotind generatorul razelor X in jurul corpului, stocand umbrele luate din diverse unghiuri si rccompunand imaginea cu ajutorul unui calculator foarte performant, au inceput sa fie obtinute imagini in spatiu, mai apropiate de realitate. Tehnica se numeste tomografie computerizata. in cazul inimii insa, aceasta tehnica este mai dificil de aplicat. Inima miscandu-se tot timpul, umbrele obtinute in timp ce sursa de raze X se roteste sunt mereu altele, astfel incat imaginea e mult mai greu de reconstituit.
Radiografia cardiaca obisnuita este totusi foarte raspandita. Cum radiologia reprezinta un obiect de studiu elementar la facultatea de medicina, medicii stiu sa interpreteze si cele mai mici modificari radiologice. Cel mai important lucru in cazul radiologiei cardiace este insa ca, o data cu inima, medicul vizualizeaza in mod automat si cei doi plamani intre care e situata aceasta in torace. Este un avantaj important, deoarece inima si plamanul alcatuiesc un tot ce trebuie sa fie neaparat sincronizat, activitatea celor doua organe avand un scop principal comun, acela de a furniza intregului organism un sange bine oxigenat, care sa-l hraneasca.
Inima care nu poate pompa spre organism un sange bine oxigenat de plaman sau plamanul care nu oxigeneaza perfect sangele distribuit de o
inima sanatoasa reprezinta anomalii generatoare de suferinta ce trebuie corectate prin tratament. Iata in ce consta avantajul examinarii concomitente prin raze X a plamanului si a inimii. Vechimea si relativa simplitate a metodei in raport cu tehnicile mai sofisticate de astazi fac ca medicul sa trimita aproape intotdeauna bolnal suspect de boala cardiaca la un examen radiologie, inainte de a se hotari sa-l trimita la explorari mai complicate.
