Cifoza - deviatii ale coloanei vertebrale (definitie, clasificare, date epidemiologice).

CIFOZA - GENERALITATI (DEFINITIE, CLASIFICARE, DATE EPIDEMIOLOGICE

Definitie

Cifozele (. 1 si 2) sunt deviatii ale coloanei vertebrale, in sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior.

Exista insa, cazuri rare, atipice, cand coloana se incurbeaza invers (cifoza cervicala, lordoza dorsala sau cifoza lombara

.1 .2

2.1 Clasificare :

1) Dupa localizare:

a) Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala. Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.

b) Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara), este o accentuare a celor doua curburi vertebrale, echilibrate si compensandu-se reciproc.

c) Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia bazinului, compensata dorsal.

d) Cifoza cervicala re 131c29b prezinta inversarea curburii lordotice cervicale.

e) Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui.

Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.

2) Dupa etiologie:

a) Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat, cu evolutie lunga si lenta, dar cu prognostic favorabil. In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale. Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart in:

Habituale - de obisnuinta, de deprindere;

- De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea insuficienta a musculaturii;

Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica;

- Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie), uneori prin simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate, ele pot determina modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.

b) Patologice. Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale. Tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care lea produs. Tratamentul acestor cifoze este de lunga durata.

Cifozele patologice sunt grupate astfel:

- Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;

- Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata, hernia de disc, cifoza histerotraumatica, sdr. Kummel-Verneuil;

- Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott), cifoza tetanica, osteomielitica;

- Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann). Este cea mai des intilnita forma de cifoza patologica;

- Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta, spondilodiscartroze;

- Tumorale: mielomul multiplu, metastaze osoase;

- Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii, paralizia cerebrala infantila, sindroame extrapiramidale;

- Endocrine si carentiale: osteoporoza, boala Cushing, rahitismul, osteomalacia;

- Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;

- Psihotice: in afetiuni psihice depresive;

- Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon, insulina, pot determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.

2.2 ETIOPATOGENIE (CAUZE, MECANISME, ANATOMIE PATOLOGICA).

2.2.1 Etiologie :

Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:

- Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu caracter familial;

- Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;

- Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau contracturile din tetanos sau epilepsie);

- Tumori vertebrale;

- Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);

- Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa), precum si spondilita anchilozanta, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si ireductibile;

- Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);

Varsta - (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare anterioara a discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali, prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico-dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

2.2.2 Mecanisme etiopatogenice.

Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali, etc), insa de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.

Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori: 

factorii genetici (predispozitie familiala),

factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),

- Factori de deficienta a sistemului de echilibru,

- Asimetrii constitutionale,

- Factorul biomecanic, este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,

- Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor vertebrale.

2.2.3 Anatomie patologica.

Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:

a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);

b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor normale (lombara sau cervicala).

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar inferior prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral. Toracele este infundat si umerii adusi inainte.

2.3 CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI

Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele), gravitatea si potentialul sau evolutiv.

Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.

Tablou clinic:

Din punct de vedere clinic, in cazul cifozelor, nu putem vorbi despre o regula generala in ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale.Asadar, fiecare tip in parte, prezinta atat semne subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte.

Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si anume:

-durerea, care apare la nivelul curburii, pe apofizele spinoase ale

vertebrelor.Ea se resimte la palpare, dar mai ales la percutie;

-durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna de contractura muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;

-cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului;

-pacientii vor avea umerii cazuti anterior;

-agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari

respiratorii si cardiace.

Examen obiectiv:

Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala, caracterizata printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului spate. Capul si gatul se inclina mult inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este turtit sau infundat, abdomenul este uneori supt, alteori balonat. Bazinul este putin inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi. Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive, muschii ului posterior al trunchiului si gatului fiind intinsi, muschii ului anteriori fiind relaxati

Cifoza cu o curbura accentuata .5

Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv, trecand de la o cifoza cu un grad redus de curbura, la una cu o curbura accentuata (.5), ele se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale, constituind cifoze propriu-zise, sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui (coaste, omoplati, muschi), constituind spatele cifotic.

Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi scurte, care se limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un numar mare de vertebre.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cifozele, trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui. In cazul in care nu se poate corecta astfel, denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.

Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii trunchiului.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori, cum ar fi:

Etiologia bolii ;

Localizarea si intinderea ei ;

Momentul diagnosticarii : cand aceasta se face in stadiile initiale, cand nu apar modificari organice (ci numai functionale), evolutia si prognosticul sunt favorabile ;

Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce, este mai complex si de lunga durata, cu atat prognosticul este mai bun ;

Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive).

O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauzele care le-au generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie, guvernata de legi biomecanice, independente uneori de cauza initiala, se mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori, in cazurile grave, pe tot parcursul vietii. Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final, a functiei cardiace.