Dispozitive exterioare de corectie a defectelor de schelet facial

DISPOZITIVE EXTERIOARE DE CORECtIE A DEFECTELOR DE SCHELET FACIAL

1.Generalitati

Pentru proiectarea distractorului s-a folosit programul de modelare 3D Solid Edge, piesele componente si ansamblul astfel obtinute urmand a fi analizate cu programul ANSYS.

Solid Edge este un sistem CAD (computer-aided design) dedicat modelari componentelor si ansamblelor 3D precum si elaborarii desenelor de executie. Avand la baza tehnologia STREAM, programul Solid Edge contine o interfata sugestiva, este usor de invatat si u 232f57c tilizat. [1] [2]

Pentru o accesibilitate buna la comenzile folosite in proiectare, programul Solid Edge a separat mediul de proiectare in mai multe medii interconectate. Aceste medii sunt:

Mediul part pentru modelarea 3D a pieselor componente;

Mediul assembling pentru crearea ansamblelor 3D;

Mediul draft pentru dezvoltarea desenelor de executie.

Aceste medii sunt in stransa legatura, facand usoara comutarea intre ele, acest lucru conducand la usurarea proiectarii.

2. Mediul de proiectare a componentelor (Part)

Mediul part permite constructia modelelor solide 3D. Procesul de modelare porneste de la o forma de baza (bloc, cilindru), pe care se vor efectua operatiile de modelare (extrudare, decupare, gaurire, rotunjire, tesire, filetare, etc). Proiectarea in acest mediu permite constructia piesei asemanator obtinerii reale. Astfel, exact ca in modul real, constructia porneste de la definirea semifabricatului din care se va face piesa, etapa urmata de modelarea semifabricatului. Operatiile de modelare urmeaza indeaproape operatiile reale necesare obtinerii produsului finit. Existenta sculei in vederea prelucrarii reale este singura diferenta intre modelarea virtuala si cea reala. Aceasta reprezinta un avantaj deoarece, daca modelul virtual este creat in acest mod, atunci cu siguranta poate fi obtinut si practic.

Dupa constructia tuturor pieselor necesare in mod individual, acestea se pot asambla si se poate elabora si desenul de executie al piesei.

Pentru a crea ansamblul este necesara deschiderea mediului de asamblare. In acest mediu se importa componentele ansamblului si se vor defini relatiile de legatura intre piese.

Pentru elaborarea desenului de executie este necesara deschiderea mediului draft. Aici va fi importata piesa pentru care se doreste desenul de executie. Desenul de executie al piesei se obtine automat, proiectantul avand permisiunea de conurare a acestuia, conform standardelor internationale precum si particularizarea desenului.

3.Mediul de asamblare (Assembling)

Mediul de asamblare reprezinta un mediu complex ce faciliteaza lucrul cu multe componente si subansamble. Acest mediu contine comenzi specifice pentru a crea ansamble. Principalele comenzi continute in acest mediu de asamblare sunt cele pentru plasarea componentelor ansamblului in pozitia corespunzatoare cum ar fi alinierea ara, alinierea axiala, introducerea unei componente in alta, definirea elor de contact, definirea pozitiei relative intre componente (distanta, unghi).

Relatiile dintre componentele ansamblului sunt mentinute in mod automat, repetandu-se la fiecare accesare. De exemplu, daca doua componente sunt coaxiale raman coaxiale chiar daca se modifica dimensiunea piselor sau forma, atata timp cat partile definite pot ramane coaxiale din punct de vedere tehnic. Fiecare piesa este proiectata in mediul part si importata in mediul de asamblare. O data introdusa in ansamblu piesa mai poate fi editata astfel putand fi modificata. Fiecare piesa componenta a ansamblului reprezinta o entitate. Acest lucru permite analiza ansamblului din punct de vedere al asamblarii, adica se poate verifica daca relatiile de legatura intre componentele ansamblului pot fi realizate si fizic. De asemenea, pe baza relatiilor de legatura intre componente, se poate exploda ansamblul, acest lucru conducand la o vedere separata a componentelor acsetuia, precum si a legaturilor existente intre ele. Fiecare componenta in parte precum si ansamblul poate fi exportat intr-un format inteles de alte programe de proiectare 3D (ProE, Solid Works) precum si in programe de analiza (Ansys, Nastran, Partran).

Mediul de proiectare a desenelor tehnice (Draft)

Mediul draft permite elaborarea desenelor tehnice avand la baza piesa 3D. Exista o stransa legatura intre mediul part si draft. Astfel, desenul tehnic al piesei va fi recompilat daca piesa 3D este modificata si orice modificare a piesei va fi efectuata automat si in desen. Acest mediu permite pe langa vederea piesei din diferite unghiuri, existenta sectiunilor, detaliilor, dimensiunilor, notatiilor, precum si existenta simbolurilor specifice desenului tehnic.[1] [2]

Etapele proiectarii unei piese

In cele ce urmeaza pentru a evidentia usurinta modelarii precum si asemanarea cu modul real de obtinere a piesei se vor prezenta principalele etape ale modelarii 3D a unei piese apartinand distractorului osos:

Dupa ce s-a obtinut modelul 3D al piesei, acesta va fi salvat. Dupa salvare piesa poate fi importata in mediul draft pentru obtinerea desenului de executie si/sau in mediul de asamblare, facand astfel parte dintr-un ansamblu.

ura 1 reprezinta desenul de executie al piesei, obtinut prin importarea modelului 3D in mediul draft, iar in ura 2 este prezentata piesa ca facand parte dintr-un ansamblu.

Pentru proiectarea distractorului si placutelor de imtare s-a folosit programul de modelare 3D Solid Edge datorita facilitatilor puse la dispozitie de acesta, dintre care o parte au fost mentionate mai sus. Avantajul folosirii acestui program reiese din usurinta proiectarii precum si din posibilitatile de comunicare intre acest program si majoritatea programelor de modelare si analiza existente pe piata in momentul actual.

Desenele de executie ale pieselor distractorului sunt indicate in Sectiune.

Sectiune-.1

Sectiune-.2

Sectiune-.3

Sectiune-.4

Sectiune-.5

Sectiune-.6

Sectiune-.7

Sectiune-.8