Procesul de evolutie biologica, de la treapta, pe care, in organizarea materiei vii, a aparut celula ca unitate morfo-functionala, consta in diferentierea si perfectionarea, la animalele pluricelulare, a unor structuri si proprietati celulare fundamentale. Astfel neuronii, celule ale sistemului nervos, prezinta pierderea capacitatii de diviziune in viata postnatala, in legatura cu functia de depozitare a informatiilor in structuri sile, precum si perfectionarea exciilitatii si conductibili-tatii, legat de receptionarea si transportul informatiilor.
Prin functiile sale, sistemul nervos nu e absolut indispensabil mentinerii vietii: el asigura insa perfectionari in integrarea mecanismelor vitale, in functionarea Coordonata a organelor. El integreaza, la diferitii stimuli ambianti, raspunsuri adecvate prin care se realizeaza aportul alimentar, ajustarea la modificarile mediului de viata, reactia fata de agresiuni, comportamentul sexual etc.
Istoria dezvoltarii filogenetice a sistemului nervos poate fi reconstituita de-a lungul erelor geologice (elul III), utili-zind resturile fosile si indu-le cu vietuitoarele inrudite care populeaza azi pamintul.
Pentru a putea avea o imagine mai reala a duratelor erelor geologice si a procesului de evolutie al vietuitoarelor pe pa-mint se recurge la analogii cu durate binecunoscute, cum ar fi anul calendaristic (C. M a x i m i 1 i a n). Sa presupunem ca intreaga istorie a sistemului solar s-a desfasurat intr-un an, incepind la 1 ianuarie si terminindu-se in 30 decembrie. In primele 10 zile ale anului s-au format soarele si etele, in primavara a aparut viata, in toamna s-au nascut viermii, iar spre sfirsitul toamnei din acestia, primele vertebrate, pestii.

Dupa inceputul lunii decembrie prin descendentii lor amfibiem si reptile, a inceput cucerirea uscatului, pentru a-l domina prin saurieni la 10 decembrie si a dispare apoi dupa o saptamina. La 2729 decembrie se contura cel mai vechi stramos ai omului. Cu 15 minute inainte de sfirsitul anului apare omul modern.
Evolutia filogenetica a sistemului nervos este un proces indelungat, fiind un aspect particular al evolutiei speciilor. Astfel in organizarea superioara a metazoarelor se trece de la simetria radiala a celenteratelor si echinodermelor la o simetrie bilaterala, o jumatate a corpului, in general alungit, fiind imaginea in oglinda a celeilalte jumatati. Aceasta forma corporala asigura, unora dintre nevertebrate si tuturor vertebratelor, posibilitati perfectionate de miscare in apa, aer si pe uscat, realizate cu ajutorul apendicilor corporali (inotatoare, aripi, picioare).
La artropode, cu deosebire la insecte si, sub o forma mai perfectionata, la toate vertebratele se trece de la periodicitatea monotona a alcatuirii corpului din aceleasi tipuri de segmente, metamerii, la cele trei regiuni corporale distincte: cap, torace si abdomen.
Capul sau regiunea cefalica a vertebratelor, constituie o zona foarte diferentiata, situata la extremitatea corpului in sensul in care se deplaseaza. El este prevazut cu orificiul bucal si organele de prehensiune si atac anexate acestuia. Tot in regiunea cefalica se gasesc principalii receptori senzoriali. Conex cu aparitia acestor structuri are loc, in procesul de evolutie al vertebratelor, o aglomerare in extremitatea cefalica a centrilor nervosi, cu rol in reglarea integrata a functiilor organismului si a raspunsurilor sale fata de schimbarile mediului De fapt, encefalul consta din totalitatea structurilor nervoase ce se gasesc in cavitatea craniana si care, impreuna cu maduva spinarii, formeaza sistemul nervos central. Bulbul ra-hidian, parte a encefalului, se continua cu maduva spinarii. Pe cin'd in organizarea functionala a maduvei spinarii se pastreaza caracterul segmentar, metameric al reflexelor, structurile encefalice, asa cum a subliniat Sherrington, au rol integrati declansind raspunsuri plurisegmentare, ale unor grupe de organe efectoare, sau reactii globale ale animalului.