Articulatiile centurii pelvine

ARTICULATIILE CENTURII PELVINE

Leaga intre ele cele doua coxale cu sacrul, formand un inel osos numit pelvis, a carui functie principala este aceea de a prelua si transmite greutatea corpului de la scheletul axial la membrul inferior liber

In partea anterioara, simfiza pubiana leaga direct coxalele intre ele, iar posterior, articulatiile sacroiliace realizeaza legatura dintre coloana vert 353e45d ebrala si coxale. Ele sunt articulatii masive si rezistente, relativ rigide, capabile sa suporte solicitari mecanice mari. Suplimentar, ligamente puternice intaresc legatura dintre diferitele componente ale pelvisului, asigurand o mai buna stabilitate fata de oasele vecine.

Cele trei componente osoase care fuzioneaza formand osul coxal, delimiteaza fiecare, prin cate un segment, gaura obturata. Aceasta este acoperita de membrana obturatoare (formatiune fibroasa). Fibrele superioare ale membranei se continua cu ligamentul pubofemural, iar in partea infero-laterala, membrana se insera pe fata pelvina a ramurii ischiadice. Suprafata membranei obturatorii ofera suport, pe fetele opuse, originii celor doi muschi obturatori.

ARTICULATIA LOMBOSACRATA

Reprezinta legatura dintre ultima vertebra lombara si sacrum, elementul posterior al peretelui pelvin.

Ea are structura unei articulatii intervertebrale, baza sacrului fiind reprezentata de de vertebra fixa S₁.

MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de:

Discul intervertebral

ligamentele longitudinale anterior si posterior, aderente la disc;

ligamentele galbene;

ligamentele interspinoase;

ligamentul supraspinos.

Pe langa aceste mijloace, articulatia mai este asigurata de asa numitele ligamente la distanta, care formeaza grupul ligamentelor vertebropelvine, alcatuit din:

ligamentul iliolombar uneste procesul transvers al vertebrei L₃ si L₄ cu pelvisul;

ligamentul sacrotuberal uneste cele doua spine iliace posterioare cu tuberozitatea ischiadica si fata mediala a ramurii ischiadice;

ligamentul sacrospinal, pereche, are forma triunghiulara, cu baza pe marginea laterala a coloanei sacrococcigiene, inaintea ligamentului sacrotuberal si varful prins pe spina ischiadica. Cele doua ligamente completeaza legaturile dintre sacru si coxal, impiedicand bascularea sacrului sub actiunea greutatii trunchiului. Prin pozitia lor, transforma incizurile ischiadice in tunele osteofibroase (gaurile ischiadice).

ARTICULATIA SACROILIACA

Este o articulatie sinoviala robusta, formata de suprafetele articulare ale sacrumului si osului iliac, stabilizata de capsula si un sistem ligamentar foarte puternic. Functia de a asigura jonctiunea dintre scheletul axial si centura pelvina necesara transmiterii greutatii trunchiului spre membrul inferior, a impus aceasta structura robusta. Aceasta articulatie se poate osifica, transformandu-se intr-o synostoza, in boala numita spondilita anchilozanta (. 116).

ARTICULATIA SACROILIACA - vedere posterioara