MEMBRANE SI INELE
Membranele esofagiene sunt considerate ca fiind repliuri fine ale mucoasei si submucoasei, in timp ce inelele sunt mai groase, constituite din mucoasa, submucoasa si musculara.
1. Clasificare
Dupa Hill [2], clasificarea anatomica cuprinde:
membrane ale esofagului superior (sdr,. Petterson-Kelley si Plummer-Vinson
membrane ale esofagului mijlociu;
inele si membrane ale esofagului inferior.
Atat membranele, cat si inelele vor trebui diferentiate de stricturile esofagiene peptice, tumorile circulare maligne si contractiile musculare ocazionale, demonstrate prin examenul radiologic.
Membranele si inelele esofagiene nu se modifica evolutiv, in timp ce contractiile musculare sunt pasagere, iar stenozele maligne sau benigne au caracter progresiv si impun tratamentul chirurgical.
2. Membranele esofagului superior
Membranele esofagului superior sunt localizate de obicei in regiunea subcricoidiana avand aspect circular cu o zona de fibroza partiala, cu lumen excentric, la cativa milimetri sub muschiul crico-faringian. Frecventa lor este de 12-l5% [2].
Mecanismul de producere a acestor membrane este necunoscut; s-a considerat ca asocierea cu o deficienta de absorbtie a fierului si instalarea unei anemii feriprive ar fi o cauza determinata. Studii numeroase au stabilit ca nu exista o corelatie intre gradul anemiei si aparitia acestor membrane.
Disfagia, ca simptom clinic important, determina o diminuare a alimentatiei cu o scadere a absorbtiei fierului la unii pacienti. Afectiunea se intalneste mai frecvent la femei, iar anemia este secundara pierderilor menstruale. In 10% dintre pacienti, la nivelul acestora se pot dezvolta leziuni maligne ale hipofaringelui si esofagului.
Existenta membranei asociata cu anemia, cheilosis, glosita, constituie sindromul Petterson-Kelley sau Plummer-Vinson Este un sindrom complex declansat de aportul insuficient si absorbtia deficitara a fierului, ca urmare a unei gastrite atrofice sau avitaminoze complexe (B2, B6, B12 etc.).
Disfagia are un caracter constrictiv fiind mai pronuntata la ingestia de solide si a fost etichetata ca globus histericus. Are o evolutie capricioasa siu se poate asocia cu stari de slabiciune, paloare, oboseala, leziuni ale mucoaselor, buzelor, limbii, faringelui etc. [1,4,5]
Diagnosticul clinic este dificil. Radiografia cu substanta baritata nu este suficienta pentru a evidentia membrana, din cauza tranzitului rapid al indexului opac in timpul deglutitiei. Membrana apare mult mai clar la cineradiografie, sub forma unui repliu cu zona de fibroza partiala situata pe peretele anterior al esofagului, langa muschiul crico-faringian cu care se poate confunda.
Endoscopia poate rareori identifica obstacolul, deoarece endoscopul depaseste rapid membrana sau o poate rupe.
Examenele biologice constata o anemie feripriva, cu hemoglobina scazuta, hipo- sau aclorhidrie.
Tratamentul consta in ruperea membranei cu endoscopul, urmata de corectarea anemiei si a deficitelor vitaminice. Biopsia este obligatorie pentru a exclude suspiciunea de cancer esofagian. In caz de reaparitie a disfagiei, se vor efectua dilatatii esofagiene. [3,9]
3. Inelele esofagului inferior (inelul Schatzki
Descris in 1953 de Schatzki, ca un inel terminal al esofagului situat la nivelul jonctiunii eso-gastrice. Este un inel fix, inextensibil, reprezentat de un repliu mucos, inelar, avand aspectul unui diafragm incomplet, vizibil numai daca segmentul de deasupra si dedesubt sunt destinse de bariu. Acest inel este acoperit pe fata superioara de epiteliu scuamos, iar inferior de mucoasa gastrica (epiteliu columnar). Inelul corespunde cardiei mucoase si poate fi asociat cu herniile hiatale.
Uneori se poate intalni un inel muscular, ca urmare a hipertrofiei fibrelor circulare suprapuse peste SEI. Este situat deasupra diafragmului si acoperit pe ambele fete de mucoasa esofagiana.[3,6]
Clinic, pacientii prezinta o disfagie intermitenta, asociata cu arsuri retrosternale, revelatoare a unei hernii hiatale. Evolutiv se poate produce o obstructie totala prin fragmente alimentare (carne, paine etc.) care vor fi extrase cu pensa endoscopului. Daca esofagul are un diametru de 20 mm, disfagia nu exista.
Diagnosticul este precizat prin examen baritat care pune in evidenta inelul esofagian. Endoscopia evidentiaza prezenta inelului. Explorarea manometrica aduce rezultate variabile; in general presiunea este normala si rareori diminuata. [3,6,7]
Tratamentul:
Este dictat de simptomatologie. Fenomenele obstructive determinate de prezenta inelului necesita dilatatii, cu sonde cu balonas, al caror rezultat este nefavorabil. Rareori este necesara interventia chirurgicala, care se va efectua prin gastrotomie, dilatatie digitala a cardiei sau sectiune; daca exista hernie hiatala cu RGE se va asocia o operatie antireflux. [6,7]
Notiuni sumare de anatomie si fiziologie. Situat intre faringe si stomac, esofagul este un organ tubular cu structura musculara, care masoara in lungi [...] |
Cea mai frecventa cauza este manevra instrumentala la nivelul esofagului in scop diagnostic sau terapeutic (esofagogastroscopii, cateterizari, dilatar [...] |
TUMORILE BENIGNE ALE ESOFAGULUI Sunt mult mai rare decat cele maligne, sub 1% si pot fi unice sau multiple provenind din unul sau mai mul [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact
Despre patologia esaofagiana |
Alte sectiuni |
Ai o problema medicala? |