Sindromul diareic este definit prin emisia de scaune frecvente, de consistenta lichida sau semilichida cu aspect macro- si microscopic revelator. Examenul macro- si microscopic arata tulburarea procesului de
digestie si absorbtie (resturi alimentare nedigerate, grasimi neutre, amidon,
fibre musculare nedigerate, acizi grasi). Sindromul diareic este o manifestare comuna pentru afectiuni foarte variate ale aparatului digestiv sau al unor boii extradigestive, el fiind rezultanta unor factori patogenetici numerosi : tranzit intestinal rapid, secretii intestinale crescute,
tulburari ale digestiei si absorbtiei, tidburari ale resorbtiei apei in eecoascendent etc. Cauzele ce pot determina aceste modificari sint foarte numeroase si pot fi clasificate dupa cum urmeaza : 1. Extradigestive : nervoase, endocrine, boli carentiale (scorbut, pelagra), intoxicatii exogene (Pb, As, Hg) sau endogene (uremie), alergii,
boli cardiace, pericardite, scleroza vaselor mezenterice etc. 2. Digestive : a) extraintestinaie : gastrogene (aclorhidrie, stomac rezecat, tumori) ; pancreatogene (sindrom Zollinger-Elison) ; hepatobiliare :
hipertensiunea portala, dischinezii biliare, b) intestinale : enteropatia cronica nespecifica ; disbacterioze intestinale (antibiotice, sindrom de ansa oarba, fistule digestive); infectii cronice (dizenterie, micoze, roze)) deficite enzimatice ; enteropatia glutenica ; enteropatii specifice ; enterita segmentara ; tumori, rezectii masive de
intestin ; afectiuni ale vaselor limfatice ;
colonul iriil ; abuzul de
laxative ; diver-ticuloza,
tumori ; rectocolita hemoragica.
Din multitudinea cauzelor si a mecanismelor patogenetice (exagerarea motilitatii intestinale, cresterea reactitatii intestinale secundare proceselor inflamatorii, a producerii de acetilcholina sau de serotonina, influenta florei microbiene din intestinul subtire si
colon cu producere de acid dezoxicholic, modificarea circulatiei limfatice
boala Whipple, boala Crohn, es mezaraica, staza por-tala, hipersecretii digestive, exorbtie) examenul medical trebuie sa precizeze substratul, caci desigur tratamentul va fi axat pe cauza respectiva.
Tratamentul trebuie indidualizat si prin aceasta impune trecerea etapei de diagnostic de sindrom diareic in etapa superioara a precizarii cauzei si mecanismelor patogenetice. Aceasta implica uneori explorari numeroase si complexe ce vor za analiza secretiilor digestive : endobiopsii, explorari radioiogice digestive, vascularc, analize bacteriologice, depistarea sindromul de malabsorb-tio etc. Dupa precizarea diagnosticului pozitiv se poate institui un tratament adecvat.
Pina la aceasta iaza si ca masura comuna in fata unei diarei se recomanda un tratament care contine multiple aspecte. Repausul la pat este necesar in fazele de exarcerbare sau in fazele acute pe o perioada de unadoua saptamini. Cu deosebire se va asigura repaus psihic si un
somn foarte bun (la nevoie somnifere). Regimul
dietetic va fi repartizat la ore fixe, patrucinci mese pe zi si va urmari crutarea biochimica si mecanica a tubului digestiv, echilibrarea microbiana si a starii de nutritie. Dieta va fi administrata in citeva etape. O
dieta hidrica in faza acuta (de exacerbare) va fi recomandata unadoua zile, fiind formata din
ceaiuri calde, usor indulcite (5%). de musetel, afine,
menta si supe strecurate de
legume (morco). Supele vor fi sarate, pentru compensarea partiala a pierderilor electrolitice. In cazul ca
diareea se datoreaza unor procese fermentative,
alimentatia in faza urmatoare se va axa pe brinza de vaci proaspata, cas, oua tari fierte,
carne tinara fiarta (pui, rasol, perisoare), orez, morco rasi ; mai apoi se pot adauga dovleci, cartofi, compot de mere,
fainoase cu tendinta de a echilibra .proteinele si hidrocarbonatele. in faza de silizare regimul va fi in general de crutare, cu etarea celulozicelor dure si a alimentelor fermentescibile in exces, a unor
fructe (prune, nuci, capsuni, Ameura), a laptelui, smintinei, grasimilor prajite, a bauturilor reci si a conservelor. Se vor eta condimentele.
Tratamentul etiologic trebuie axat pe afectiunile expuse mai sus si va za, dupa
coprocultura sau jejunoeultura, germenii izolati si testati la
chimioterapie si antibiotice. Se prefera curele scurte de cincisase zile de sulfamide grele (ftalisulfatiazol 56 g/zi) asociate cu streptomicina 1 g/zi la intervale egale de sase ore. In situatiile grave se apeleaza la antibiotice: Cloramfenicol 1,5 g/zi. Tetraciclina 1,5 g/zi pe un interval de cincisase zile. In zilele urmatoare se prescriu
cure de Saprosan sau Mexaform, ca apoi sa se treaca la sulfamide grele. In caz ca situatia impune, se apeleaza la terapia antiparazitara in functie de parazitul izolat.
In functie de datele complimentare se aplica terapia substl-tutiva (acidopeps, triferment etc.) la care asociem pansamentele intestinale pe baza de carbonat de calciu 2040 g/zi in diareea de fermentatie ; se pot asocia si saruri de bismut (carbonat sau sub-nitrat de bismut). Tratamentul patogenetic zeaza reducerea exciilitatii intestinului prin preparate anticolinergice, antispasmo-dice si analgezice (I-izadon, Spasmoverin,
tinctura de beladona 3x picaturi/zi, picaturi Dalla 3x1015/zi, novoeaina 1% 2030 ml/zi per os). Tratamentul taminic foloseste tamina C l g/zi, B complex forte 3x2/zi, tamina A 1015 000 U/zi. In caz de
anemie se asociaza
cura cu preparate de fier. In perioadele de liniste tratamentul balneofizioterapic este de un real folos.
