La omul normal efortul fizic produce din partea aparatului cardiovascular o serie de reactii de adaptare fata de nevoile crescute de oxigen aile organismului ,a frecventa batailor inimii, forta de contractie si cantitatea de singe expulzata cu fiecare contractie sporesc proportional cu intensitatea efortului. Antrenamentul, adica utilizarea, in vederea unui efort dat, numai a maselor musculare implicate in efort reduce activitatea inimii fata de un efort similar facut de o persoana normala neantrenata. De exemplu, munca inimii depusa de o persoana care executa un exercitiu fizic de alergare

viteza , este mai mare decit a unui sportiv antrenat, la acesta din urma in cursul efortului singele pompat de inima este adresat "preferential" muschilor care participa direct la efortul de alergare. La cardiac, forta de contractie a muschiului cardiac este limitata, "pompa" cardiaca nu face fata unor solicitari mai mari. Oind aceasta limitare a capacitatii muschiului cardiac de a raspunde nevoilor de singe si de oxigen ale tesuturilor este severa ea se traduce prin aparitia simptomelor de insuficienta cardiaca. Se impune o limitare a eforturilor fizice la cardiaci si chiar repausul la pat.

Totusi, avind in vedere varietatea cardiopatiilor si capacitatea lor de a face efort fizic este diferita. Sint boli de inima care reduc minim capacitatea de efort, altele insa sint susceptibile de a se agrava chiar in repausul cel mai strict. O prima apreciere a capacitatii de efort rezulta chiar din simptomele bolnavilor. Acei pacienti care fac la eforturi mici palpitatii sau dureri precordiale pot avea cardiopatii severe, cei care pot face eforturi moderate sau chiar mari fara sa se simta rau au de regula cardiopatii mai usoare. Examenul medical, prin reactia pulsului, a tensiunii arteriale sau examenul electrocardiografie in repaus si dupa eforturi gradate pot masura precis capacitatea de efort a bolnalui. Uneori simptome subiective neplacute cum sint intepaturile (jena precordiala), palpitatiile au un caracter benign, legat de o sensibilitate exagerata a pacientului sau de o stare nevrotica. In aces caz ele nu sint influentate sau declansate de efort, nu se insotesc de modificari electrocardiografice in cursul acestuia si adesea se manifesta mai intens in repaus.
Prin masuratori precise ale consumului de energie s-au putut sili gradele efortului : eforturi intense, mijlocii si mici. in grupul eforturilor mici citam : mersul pe teren plat, jocurile distractive, unele sporturi usoare, spalatul, rasul, imbracatul, lectura, participarea la spectacole efcc. Ca exemple de eforturi intense amintim : activitatea sportiva, eforturile de alergat, urcat, unele ocupatii casnice (spalat rufe si calcat, carat greutati, ridicatul mobilei, lustruitul parchetului, spalatul geamurilor), taiatul lemnelor, gradinaritul, dansul etc.

Cu ajutorul probelor de efort se pot depista formele precoce ale bolilor de inima.
Bolnavilor vallari cu cordul compensat si cu buna toleranta la efort le sint permise, cu prudenta si pe durata scurta, unele eforturi fizice mai mari. Cind acestia ajung insa la limita intrarii in insuficienta cardiaca, nu au voie sa faca decit eforturi mici, in raport cu gradul starii cardiace.In igiena hipertensivilor reglementarea efortului si repausului are o mare importanta. Recomandarile in legatura cu repausul se fac in functie de stadiul hipertensiunii arteriale. in stadiul I, caracterizat prin absenta unor tulburari si complicatii in sectorul circulatiei cerebrale, cardiace si renale se recomanda miscari si eforturi moderate sub forma de plimbari, sporturi cu eforturi mic (ciclism, pescuit). in stadiile II si III, cind s-au produs cresteri mai accentuate ale tensiunii arteriale si alterari ale arterelor urmate de tulburari in functiunea organelor importante, se recomanda restringerea eforturilor proportional cu gravitatea bolii. Pentru a se suplimenta repausului prelungit la pat si de a evita dupa caz, limitarea orelor de serviciu, concedii medicale bianuale de cite 23 saptamini, petrecute la casele de odihna in statiuni cu altitudine sub 700 m pentru hipertensivii din stadiul I si sub 500 m pentru cei din stadiile II si III.
In angina de piept si in arteritele cu tulburari accentuate este indicat ca bolnal sa faca mici eforturi, dar sub limita producerii durerii cardiace sau a durerii in membre ; se indica mersul sub limita declansarii durerii de inima, cu scopul activarii circulatiei periferice. Bolnavii suferinzi de angina pectorala si de arterite fac uneori greseala de a se supune repausului prelungit la pat si de a evita eforturi si activitati pe care le pot face. Un efort dozat, la bolnavii coronarieni, este un factor important al dezvoltarii circulatiei colaterale sau "ocolitoare" care aduce pe cai deviate singele in teritoriile muschiului cardiac insuficient irigat.In ceea ce priveste infarctul miocardic, in absenta fenomenelor de insuficienta cardiaca si a acceselor de angina pectorala, duipa 34 luni de la debutul bolii bolnal poate reincepe o activitate profesionala limitata de 45 ore pe zi. Dupa 6 luni de la debutul bolii, bolnal se poate intoarce la o zi de munca normala. Totusi, reintoarcerea la munca profesionala trebuie sa fie conditionata de unele rezerve si precautii. Exercitarea profesiunii sa nu fie legata de prestarea unor munci fizice grele sau de noxe emotionale puternice si sa fie corespunzatoare cu starea functionala a miocardului. La nevoie se recomanda schimbarea locului de munca corespunzator cu posibilitatile fizice si morale ale bolnalui. intre timp bolnal trebuie sa fie recalificat si readaptat la o munca corespunzatoare.
Marea majoritate a bolnavilor cu infarct miocardic pot fi reconditionati pentru o munca utila, atit pentru ei, cit si pentru societate.

In insuficienta cardiaca de diferite grade limitarea eforturilor fizice este proportionala cu intensitatea simptomelor. Repausul la pat se indica in insuficienta cardiaca pina la compensare, adica pina ce dispar edemele, greutatea de a respira si pina ce bolnal urineaza normal. Dupa compensarea inimii se va trece la repausul relativ (12 ore la pat, dintre care 8 ore somn si 4 ore petrecute in repaus, de preferinta in fotoliu). Eforturile se vor doza dupa starea cardiaca. Prelungirea statului in pat dupa
I disparitia simptomelor de insuficienta cardiaca este fara sens si poate avea efecte negative asupra sta-
I rii psihice, produce constipatie, favorizeaza staza venoasa, trombozele etc.
Metodele culturii fizice

masajul, miscarile active si pasive (gimnastica medicala, jocurile sportive)

stimuleaza activitatea cardiovasculara, contribuie la echilibrarea sistemului nervos. Practicate sub control medical au un efect pozitiv asupra contractiei miocardului, fac sa creasca viteza de circulatie, tonusul muscular si venos.
Masajul are un efect activator asupra circulatiei, asupra tonusului musculaturii si supletei articulatiilor ,a el combate stagnarea prelungita a sin-gelui in vene si activeaza circulatia in arterele mici (in caz de arterita). Gimnastica respiratorie, practicata sub control medical, favorizeaza adaptarea la efort (marind capacitatea vitala) si sporeste debitul inimii.
La bolnavii cardiovasculari o alta problema importanta este cea legata de profesiune. In cadrul activitatii profesionale intervin o serie de factori ce solicita organismul sub raport fizic si nervos (programul de munca, ritmul proceselor de munca, gradul incordarii nervoase, preocuparile profesionale in afara orelor de serviciu).
Se impune reabilitarea si recuperarea bolnalui de inima. Acestea constau in masuri care urmaresc o refacere fizica si psihica cit mai completa a pacientilor cardiovasculari. O activitate fizica corect, adaptata posibilitatilor inimii nu are efecte defavorabile ci, din contra, amelioreaza conditia fizica si psihicul pacientului si, uneori, chiar evolutia afectiunii de baza.
Scaderea partiala a capacitatii de munca este in general compatibila cu un program cu numar redus de ore de activitate (evitarea muncii de teren, degajarea de unele sarcini profesionale mai dificile).
In caz ca munca profesionala solicita eforturi ce depasesc posibilitatile bolnalui, se indica schimbarea locului de munca in alt sector cu acelasi specific de munca, dar comportind scutire de eforturi fizice, volum de activitate mai mic.
Daca bolnal si-a pierdut capacitatea de munca pentru profesiunea pe care o exercita, se impune recalificarea sa in alta profesiune, mai usoara, adaptata starii lui cardiovasculare. Se recomanda in general profesiuni inrudite cu profesiunea sa de baza, deoarece procesul de recalificare si insusirea unui nou stereotip profesionali cer efort si timp indelungat.In cazul cind prin imbolnavire individul si-a pierdut pentru un timp indelungat sau pentru toata viata capcitatea de munca, se indica pensionarea in gradul de invaliditate corespunzator. Mentionam ca un astfel de bolnav poate duce unele mici activitati de agrement care cer un efort fizic minim ; lectura limitata, desen, grara, ocupatii care nu sint obositoare.