THC este introdus in organism cel mai frecvent prin fumat. Canabisul poate fi rulat intr-o tigara, simplu sau in amestec cu tutun, putand fi fumat, de asemenea, intr-o pipa sau o narghilea. Poate fi copt sub forma de mici fursecuri sau mancat altfel, ori, ca in cazul "bhang"-ului, baut ca infuzie. Ocazional acest drog a fost si prizat. O cantitate mare de THC poate fi administrata rapid prin apasarea unor cutite inrosite pe o bucata de rasina aflata la baza unei palnii (un ziar facut sul este suficient). Apoi fumul este inhalat prin partea superioara a palniei, aceasta tehnica amintind de metoda antica a scitilor.In cazul in care canabisul este fumat, THC avea un impact initial foarte rapid asupra organismului, cu o revenire generala dupa un interl de, sa zicem, sase ore, insa cu afectarea unor functii complexe, precum capacitatea de a sofa automobile sau de a pilota un avion, ce poate dura pana la douazeci si patru de ore. THC este solubil in grasimi, inclusiv in tecile de grasime ce acopera fibrele nervoase. in urma dozelor repetate, aceasta substanta se poate acumula in organism. Urme de THC sau de produsi deriti ai acestuia pot fi identificate in urina intr-o perioada de pana la patru saptamani dupa ultima ocazie in care a fost consumat.
Cand THC ajunge la creier, el isi exercita influenta atasandu-se de un loc receptor specific. La inceputul anilor 1990, s-a facut descoperirea uimitoare ca organismul produce un neurotransmitator asemanator THC-ului, asa-numita anadamida. Exista do ale unui sistem de transmitere chimica a impulsurilor nervoase bazat pe anadamida ce functioneaza ca parte a fiziologiei normale a creierului, insa cu functii ce pana in prezent nu sunt complet intelese. Anadamida poate interactiona cu serotonina, cu dopamina si cu alti mesageri chimici organici, jucand insa mai mult rol de modulator decat de agent principal. Din punct de vedere cantitativ, THC este de cate ori mai puternic decat anadamida sintetizata natural.
THC poate avea un impact asupra mai multor sisteme fiziologice, insa motivul pentru care oamenii doresc sa consume canabis este capacitatea sa de a produce o experienta psihica placuta. Ca intotdeauna, efectele dorite sunt partial deprinse sau sugerate cultural si partial intrinseci drogului. Gradul de placere este determinat intr-o anumita masura de constitutia genetica a consumatorului. in functie de doza, de gradul de toleranta dobandit si de vulnerabilitatea personala, impactul poate fi neplacut, poate produce doar o slaba stare de euforie sau, in cazuri extreme, poate reprezenta biletul de acces intr-o senzationala lume virtuala. Drogul, pe langa proprietatile de sedativ, are si un potential halucinogen.
lata cum lauda Theophile Gautier, un poet francez, experienta traita in anul 1843 datorita consumului de canabis, consum ale carui efecte amintesc de cele produse de LSD (citatul este preluat dintr-o traducere facuta in limba engleza de Maurice Stang dupa textul lui Gautier):
"O doza cat o lingurita plina este de ajuns pentru cei neobisnuiti cu aceasta desfatare a adeptilor aderati M-am asezat pe din, intinzandu-ma cat mai conforil printre pernele marocane in asteptarea extazului. Dupa cate minute, am fost cuprins de o amorteala generala. Trupul imi parea ca se topeste si devine transparent. imi puteam vedea perfect in piept hasisul pe ca-re-l consumasem sub forma unui smarald ce raspandea milioane de scantei Din cand in cand imi puteam zari prietenii, insa desurati, pe jumatate oameni, pe jumatate te, cu aerul ganditor al ibisilor ce stau intr-un picior sau al unor struti ce-si nturau niste pene atat de extraordinare incat ma indoiam de ras in coltul meu"
Aceasta este o experienta psihica indusa de atasarea THC-ului de locurile receptoare ale anademidei din creierul unui poet romantic tolanit printre pernele sale viu colorate. Efectul, datorita personalitatii, asteptarilor si ambiantei, era probabil diferit pentru Gautier decat pentru un cersetor drogat cu kif de pe strazile din Marrakech. Acel nevoias consuma probabil drogul nu ca pe un pasaport catre lumea halucinanta a lui Gautier, ci ca pe un somnifer si un calmant care sa-l scape de greutatile saraciei. Totusi, atat poetul, cat si cersetorul cauta fiecare altce decat tanarul fumator de canabis din Occidentul modern, care savureaza acest drog pentru o usoara euforie si pentru favorizarea relatiilor sociale, nicidecum sperand sa-si da prietenii transformati in pasari fantastice sau sa-si aline greutatile. Dupa cum am mai mentionat in cate randuri pe parcursul acestei carti, experientele cu droguri nu sunt niciodata o simpla chestiune de reflex in urma contactului dintre drog si receptor, iar canabisul ilustreaza convingator acest ader general.