Genetica virala

GENETICA VIRALA

1. Mutatia virala

Este o greseala in autoreplicarea acidului nucleic viral, in cursul formarii de noi progeni (indivizi rezultati din multiplicarea virusului in celula gazda). Progenii deosebiti genetic de particulele virale parentale se numesc mutante virale. Aceste mutatii pot fi: spontane (mutatii intamplatoare, fara interventie umana, prin alterarea spontana a unei baze) si induse (apar experimental sub actiunea unor factori mutageni fizici - radiatiile ionizante, sau chimici - acidul nitros, colorantii acridinici, analogii halogenati ai bazelor pirimidinice: 5-bromdeoxiuridina, 5-fluorouracil).

Mecanisme care stau la baza mutatiilor sunt: substituirea unor baze; aditia unor perechi de baze necomplementare; insertia mutagenului intre doua baze vecine de pe acelasi lant de acid nucleic viral, urmata de citirea gresita a perechilor de baze; deletia (desprinderea) unei parti din genomul viral in cursul ciclului biologic viral, avind drept consecinta oprirea procesului de multiplicare si aparitia de particule virale defective.

2. Interactiuni genetice intre virusuri

Se produc in urma infectiei mixte a unei celule gazda cu doua sau mai multe virusuri diferite, astfel incat progenii produsi in urma ciclului de multiplicare virala exprima caractere mixte, primite de la virusurile parentale.

Notiunea de interactiune genetica (interschimburi de segmente de acid nucleic intre genomuri apartinand unor virusuri diferite) cuprinde fenomenele de recombinare, reasortare etc. In cazul recombinarii virale schimbul de material genetic se produce intramolecular. Reasortarea poate avea loc la virusuri cu genomuri plurimoleculare (fragmentate-segmentate) in care moleculele separate de acid nucleic se reasociaza pentru a forma genomuri noi.

Pentru realizarea interschimbului de material genetic intre virusuri diferite exista cel putin doua conditii care trebuie indeplinite:

- genomurile virusurilor implicate trebuie sa se afle in aceeasi celula, conditie indeplinita de infectia simultana (coinfectie);

- intre genomuri sa existe omologii structurale ale acizilor nucleici (nu se pot produce interactiuni genetice intre virusuri ARN si virusuri ADN.

Procesul de interactiune genetica intre virusuri are foarte mare importanta pentru HIV si virusurile gripale, la care, prin circulatie interumana, datorita recombinarilor genice, apar noi tulpini, variante genetice.

7. APARAREA ORGANISMULUI IMPOTRIVA VIRUSURILOR

Infectia virala este supusa in general legilor procesului infectios, care reprezinta rezultanta intre capacitatea patogena a agentului infectant si mijloacele de aparare ale organismului. Aceste mijloace de aparare, nespecifice si specifice (imune), actioneaza de regula concertat.