Patogenitate virala si tipuri de infectie virala

PATOGENITATE VIRALA SI TIPURI DE INFECTIE VIRALA

Exista mai multe tipuri de infectie virala la om si la animal, si anume: infectii localizate, infectii diseminate (generalizate), infectii inaparente, infectii lente.

1. Infectiile virale localizate

Sunt mai rare, multiplicarea virala si leziunea virus-specifica sunt limitate la poarta de intrare. Au loc mici diseminari ale virusului, dar acestea se marginesc la interesarea tesutului conjunctiv din apropierea portii de intrare.

2. Infectii virale diseminate

Majoritatea virusurilor determina astfel de infectii. Pot fi enumerate mai multe faze:

Multiplicarea virala primara la poarta de intrare

Virusurile pot patrunde pe diferite porti de intrare: calea respiratorie (mixo-, paramixo-, adenovirusuri); calea digestiva (enterovirusuri); calea conjunctivala (adenovirusuri); calea sanguina directa (multiplicarea lipseste) prin injectii (HIV, hepatitei B); muscaturi de animale (v. rabic); intepatura unor vectori (arbovirusuri).

Rezistenta la poarta de intrare fata de virus se datoreste atat barierelor mecanice cutanate sau mucoase, cat si elaborarii locale de interferon sau de IgA secretorii. Un rol important in limitarea trecerii virusului dincolo de poarta de intrare il are si imunitatea celulara locala, realizata de limfocitele timodependente din formatiunile limfoide limitrofe.

Viremia primara, prezenta virusului in torentul circulator, este o faza neobligatorie; semnele clinice manifeste lipsesc.

Multiplicarea virala secundara, faza ce se caracterizeaza prin localizarea si multiplicarea virusurilor in anumite organe; este neobligatorie, fiind specifica numai anumitor virusuri.

Viremia secundara consta in raspandirea virusurilor fie pe cale circulatorie (sange, limfa), fie de-a lungul nervilor (v. rabic, arbovirusuri). Este o faza obligatorie in infectiile virale diseminate, semnele clinice de debut sunt prezente si este posibila izolarea virusurilor din sange.

Fixarea virusului in celule (tesuturi) tinta, cu localizarea si multiplicarea virusului in tesuturile pentru care are tropism, este insotita de aparitia leziunilor sau semnelor de boala manifesta.

In cursul unei viroze diseminate se produce si excretia de virus, fie prin poarta de intrare (secretie nazofaringiana, fecale, leziune cutanata), fie la nivelul sistemelor fiziologice de eliminare (fecale, urina).

3. Infectia virala inaparenta

Prezenta virusului fara semne clinice poate fi determinata de adenovirusuri, enterovirusuri, virusuri din grupul Herpes (herpes simplex, varicella-zoster). Factorii care determina infectiile virale inaparente sunt multipli: natura virusului infectant (circulatia in populatia umana a tulpinilor virale moderat virulente sau atenuate), gradul de rezistenta nespecifica si specifica (imuna) a organismului gazda, incapacitatea unor virusuri de a ajunge la tesuturile tinta sau fenomenul imunotolerantei organismului gazda fata de unele virusuri.

4. Infectia virala latenta

In acest tip de viroze (prezenta virusului cu reactivare periodica) se creaza un echilibru intre virusul infectant si organismul parazitat, care are drept consecinta aparitia unor boli cu evolutie lunga, uneori cu pusee si perioade de liniste clinica, alteori cu alura subacuta sau cronica progresiva. Exemple: infectiile latente cu virusuri din grupul Herpes (factori declansatori: emotionali, nutritionali, infectii intercurente, ciclu menstrual, intoleranta digestiva); infectiile cu adenovirusuri, virusuri de tip C, infectii cu virusuri lente (varianta neurotropa a virusului rujeolos care poate determina panencefalita sclerozanta subacuta demielinizanta). In cazul acestei categorii de viroze lente intervin fenomenele de autoimunitate si imunotoleranta.