Istoric. Virusurile din grupul variolo-vaccinei marcheaza pietre de hotar in evolutia medicinei: introducerea vaccinarii ca mijloc profilactic (Jenner, 1796), prima roza eradicata (OMS, 1979), primul rus utilizat ca vector pentru gene specificand antigene protectoare impotriva altor infectii, etc.In afara rusurilor pox care determina boli la om, aceasta familie cuprinde numeroase alte specii care infecteaza animale domestice de interes economic, precum si nevertebrate (insecte). Reamintim ca un poxrus (rusul mixomatozei la iepure) a fost utilizat cu succes in controlul biologic al unor animale care amenintau echilibrul ecologic al unor biotopuri (modulul 12).
Denumirea poxrusuri prone de la leziunile cutanate caracteristice denumite in engleza "pocks". Acestea sunt leziuni proliferative ale epidermului; proliferarea fiind urmata de necroza si culizare.

CLASIFICARE

Doua genuri - Ortho- si Parapoxrus grupeaza majoritatea patogenilor de interes medical. Dintre orthopoxrusuri (sau grupul vaccinci) mentionam:
- rusul variolei - patogen exclusiv pentru om, eradicat in prezent;
- rusul vaccinei - tulpina de laborator derivata probabil prin recombinari genetice din rusul variolei sau cowpox.

- rusul cowpox - probabil patogen natural pentru rozatoare, infecteaza accidental omul, direct sau prin intermediul altor gazde accidentale (vaca, pisica);
- rusul monkeypox - patogen al faunei salbatice (izolat initial la maimute captive) care accidental infecteaza omul determinand eruptii generalizate asemanatoare variolei dar care se transmit exceptional de la om la om.
Din grupul Parapoxirus (grupul oif) doua rusuri pol afecta omul. prin contaminare de la animale (zoonoze): rusul orf si rusul paravaccinal (determina "nodulii laptarului"). Leziunile cutanate localizate sunt tipice pentru aceste infectii.
Dintre agentii neclasificati din familia poxridae, molluscum coniagiosum este un patogen exclusiv al omului, interesant pentru dermatologi. Boala sinonima consta din noduli multipli, discreti, limitati la epiderm, care pot apare oriunde pe corp cu exceptia telor si palmelor. Incubatia este de 15-50 zile iar evolutia se poate prelungi cateva luni pana la ndecarea spontana.

PROPRIETATILE VIRUSULUI

Structura complexa a rionului pox esle comuna pentru toti membrii acestei familii. Nu exista o capsida cu un anumit lip de simetrie ca la alte rusuri ci o membrana externa alcatuita din subunitati lipoproteice tubularc aranjate neregulat. Miezul rionului cuprinde doi corpusculi laterali si genomul alcatuit din ADN ds linear. Multiplicarea este strict intracitoplasmica fiind asislata de o polimeraza ARN rala. Toate rusurile (cu exceptia variolei) infecteaza, in afara omului, un spectru larg de specii gazda. Diagnosticul diferential intre poxrusuri se face pe baza unor proprietati biologice: dimensiunea plajelor, leziuni pe oul de gaina embrionat (pe membrana chorio-alanioidiana) sau la animal, hcmagiutinare sumarizate in elul 30.1. Notam inductia de anticorpi care reactioneaza incrucisat precum si protectia heterologa la animalele de experienta. Antigenele rus specifice pot fi totusi recunoscute in imunodifuzic sau in imunoelectroforeza. in elul 30.1 sunt sintetizate diferentele in proprietatile biologice ale principalelor orthopoxrusuri care produc infectii la om.

CLINICA
Variola si infectiile cu monkeypox (care inca apar in Africa de Vest) sunt boli sistemice cu rash generalizat. Leziunile evolueaza sincron de la stadiul de macula la papula, cula, puslula. Localizarea este atit pe mucoase cat si pe piele iar diseminarea este centripeta (de la extremitati catre trunchi). Desi variola a fost eradicata medicul trebuie avertizat asupra loului clinic care poate fi mimat in zonele tropicale de monkeypox sau poate constitui expresia unor accidente sau actiuni criminale. Orice caz suspect se anunta prin telefon autoritatilor sanitare. Bolnai sunt izolati iar contactii vaccinap si urmariti 16 zile. Profilaxia cu methisazona poale fi aplicata.
Consecutiv remiei. pielea este principalul organ tinta in variola. In infectiile localizate determinate de alte poxrusuri replicarea rala este limitata la nivelul portii de intrare, sub forma unor eroziuni epiteliale. Evolutii! infectiilor localizate este reprodusa de reactia la vaccin (vaccinul este inca aplicat militarilor in anumite circumstante precum si celor expusi riscului profesional). Reactia la vaccin difera la subiectii neimuni (reactie primara) si la cei cu o imunitate reziduala (reactie accelerata sau imediata).
Reactia primara are urmatoarea succesiune: papula (primele 3-5 zile de la vaccinare): cula cu eritem periferic (ziua 6-7); pustula cu limfadenita si febra (ziua 8-9). Dupa ziua 10-a pustulele se usuca si den cruste care evolueaza in urmatoarea saptamana lasand cicatrici indelebile.
Reactia accelerata atinge maximul in ziua 3-7 fiind limitata la stadiul macular sau papular fara vcziculare.
Reactia imediata apare la subiecti cu imunitate solida si consta in raspuns de hipersensibilizare de tip papulocular in ziua 2-3.
Probabil ca folosirea vaccinurilor hibride grefate pe rusul vaccinai (modulul 12) va reactualiza interesul pentru clinica reactiei vaccinale si totodata pentru complicatiile posibile ale vaccinarii primare. Aceste complicatii pot fi: auloinoculari secundare (0,05%): vaccina generalizata (0,02%); encefalita postvaccinala (0,01%). La subiecti cu afectiuni dermatologice cronice pot apare exzema vaccinatum sau vaccinia neensum. Cifrele de mortalitate asociate vaccinarii trebuiesc cunoscute in contextul datelor prind boala naturala. Astfel, mortalitatea in variola era de 15-30%, in variolizare 2% iar in vaccinarea primara 1 la milion.
Tratamentul complicatiilor vaccinarii cuprinde administrarea imunoglobulinelor specifice (antivaccinale) si a mefhisazonei.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Tesutul raclat de la baza vaziculelor sau lichidul cular constituie produsul patologic examinat in scop diagnostic. Datorita dimensiunilor mari (200-400 nm) poxrusurile sunt singurele rusuri zibile la microscopul optic (corpii Paschen, pentru variola). Electronomicroscopia constituie insa metoda de electie care poate diferentia rionii rectangulari pox de alte rusuri care dau cule (varicela-zoster). Alte metode cie diagnostic rapid includ imunoelectroforeza sau imunodifuzia cu lichidul cular ca antigen. De asemenea, au fost sintetizate sonde moleculare pentru decelarea si identificarea rusurilor pox prin hibridarea acizilor nucleici.In afara principalei confuzii vaccina/varicela diagnosticul diferential trebuie sa rezolve discriminarea variolei de celelalte poxrusuri si, in primul rind, de vaccina. Diferentierea se face pe baza proprietatilor de cultivare si leziunilor produse pe membrana corio-alantoidiana, pe culturi de celule sau la animal (elul 30.1.).
Profilaxie. Succesul campaniei mondiale de eradicare a variolei se explica prin cateva particularitati ale epidem iolgiei acestei boli. Intre acestea mentionam: silitatea antigenica a rusului, absenta altei specii in afara omului ca rezervor de rus, eficienta vaccinului si contagiozitatea redusa a bolii.
Totusi, decizia de a inceta vaccinarea noilor generatii dupa 1980-82 a reprezentat un act de mare responsabilitate care a cantarit si riscurile si avantajele vaccinarii. Decizia a fost inteleapta pentru ca au putut fi controlate accidente izolate ulterioare, aparute in Anglia, de exemplu, prin delectarea prompta si vaccinarea contactilor. Teoretic, este posibil ca odata cu diminuarea imunitatii specifice la nivel populational alte oiiopoxrusuri sa se adapteze la om si eventual sa dobindeasca o patogenitate sporita. Studiile de cartografiere genomica sunt insa linistitoare: alte poxrusuri difera atit de mult de rusul variolei incat posibilitatea unei mutatii catre rulenta ultimului csle neglijabila.

Concluzii
Eradicarea variolei nu a determinat pierderea interesului pentru studiul rusurilor pox. Pe de o parte, posibilitatea teoretica ca alte rusuri sa capete potential epidemic in urma inexistentei imunitatii specifice la noile generatii; pe de alta parte, perspectiva utilizarii unor vaccinuri hibride grefate pe genomul rusului vaccinai reclama rememorarea cunostintelor asupra biologiei si patologiei pox rusurilor.