Faringologie - notiuni de anatomie clinica

FARINGOLOGIE - NOTIUNI DE ANATOMIE CLINICA

Faringele, rascruce aerodigestiva, este un conduct musculofibros, hemicilindric, deschis anterior, situat vertical si care uneste fosele nazale cu laringele si cavitatea bucala cu esofagul.

Faringele este cuprins intre baza craniului si gura esofagului care corespunde vertebrei C6, fiind asezat inaintea coloanei vertebrale si inapoia foselor nazale, cavitatii bucale si laringelui, descriindu-se:

- o fata posterioara

- doua fete laterale

- doua extremitati - una superioara

- una inferioara

Insertia superioara a faringelui se face pe baza craniului sub forma unui trapez cu baza mare intre cele 2 spine ale sfenoidului la nivelul apofizei bazilare, cu laturile cuprinse intre spina sfenoidului si apofizele pterigoide, iar baza mica uneste cele 2 apofize pterigoide avand raporturi cu sinusurile sfenoide, gaura rupta anterioara. Extremitatea inferioara este reprezentata de un burelet mucos ( Killian ) numita gaura esofagului si este formata de fibrele cele mai inferioare ale constrictorului faringian inferior, care formeaza la acest nivel un adevarat sfincter.

Raporturile faringelui:

a) raporturile fetelor laterale ale faringelui sunt cu:

- pachetul vasculonervos al gatului - a. carotida

( la nivelul extremitatii superioare a cartilajului tiroid, a. carotida comuna se divide in a. carotida interna si a. carotida externa, ramurile ei respectiv a. tiroidiana superioara, a. linguala si a. faciala, aplicandu-se pe faringe.)

- v. jugulara interna

- nervul vag

` - ganglionii limfatici

- nervii glosofaringian, spinal si hipoglos

- simpaticul cervical

- glanda parotida

- v. jugulara externa, n. auriculotemporal si n. facial

- glanda tiroida

b) raporturile fetei posterioare ale faringelui:

- fata anterioara a corpurilor vertebrale

- aponevroza prevertebrala. Intre adventicea faringiana si aponevroza prevertebrala exista un spatiu numit retrofaringian sau prevertebral , care contine tesut lax si care permite miscarea faringelui pe coloana vertebrala, spatiu care continua in jos cu mediastinul posterior. In acest spatiu se afla ganglionii limfatici ai lui Gillette care colecteaza limfa din rinofaringe si val palatin. Raporturile anterioare determina si conuratia topografica interioara a faringelui , care cuprinde trei portiuni:

A. Etajul superior al faringelui ( cavum, rinofaringe, nazofaringe sau epifaringe) caruia i se descriu 6 pereti:

- anterior- orificiile coanale care reprezinta orificiile posterioare ale foselor nazale;

- posterior - arcul anterior al atlasului;

- superior ( bolta cavumului ) - corespunde apofizei bazilare a occipitului.La acest nivel se afla amigdala faringiana a lui Luschka, care se atrofiaza la pubertate;

- inferior - virtual , face comunicarea cu bucofaringele;

- 2 pereti laterali pe care se afla orificiile faringiene ale trompei lui Eustachio, iar inapoia lor doua fosete (Rosenmuller), locul frecvent de debut al neoplasmului de cavum. In jurul orificiilor tubare se gasesc formatiunile limfoide descrise de Gerlach ( amigdala tubara).

B. Etajul mijlociu al faringelui ( bucofaringele, mezo-faringele, oro-faringele ), are descrisi deasemeni 6 pereti:

- anterior, comunicarea cu cavitatea bucala, prin istmul bucofaringian delimitat de : lueta, marginea libera a valului palatin, stalpii anteriori amigdaliene si baza limbii;

- posterior - corespunde axisului

- superior - comunicarea cu cavumul

- inferior - comunicarea cu hipofaringele

- 2 pereti laterali care sunt reprezentati de loja amigdaliana ( loja amigdalei palatine ). Aceasta are o forma triunghiulara , cu baza in jos ( limba ) si laturile delimitate de stalpii amigdalieni ( anterior si posterior ).

Continutul lojei este reprezentat de amigdala palatina, cu forma ovoida ( forma de ' migdala ' ), cu dimensiuni medii de 2,5 cm. lungime, 1,5 cm. latime si 1 cm. grosime, si a carei fata mediala prezinta 18-22 orificii care deschid criptele amigdaliene.

Epiteliul amigdalian captuseste si criptele, care sunt adevarate canale sapate in tesutul limfatic si care contin in interiorul lor celule descuamate, leucocite depreciate, resturi alimentare, germeni saprofiti, etc.

Fata laterala a amigdalei este reprezentata de capsula amigdaliana ( tesut fibros, dens ) care este despartita de loja amigdaliana prin tesut lax ( de clivaj in amigdalectomie, dar si locul unor supuratii grave ).

Dintre raporturile amigdalei palatine sunt de semnalat cele cu arterele carotide:

- polul superior amigdalian are raporturi cu a. carotida interna la 1,5-2 cm.

- polul inferior amigdalian are raporturi cu a. carotida externa.

C. Etajul inferior al faringelui (hipofaringele sau laringofaringele ) are 6 pereti si anume:

- anterior se afla baza limbii cu amigdala linguala

- posterior - se afla vertebrele C3-C6

- superior- bucofaringele

- inferior - gura esofagului

- lateral cei 2 pereti formeaza cu versantul laringian doua santuri semilunare, numite sinusuri piriforme, care coboara pana la gura esofagului.

Structura faringelui: este constituita din 4 straturi:

1. Mucoasa:

- epiteliul este - cilindric ciliat in cavum

- pavimentos stratificat in oro si hipofaringe

- corionul este constituit din tesut conjunctiv si elastic, bogat in glande mucipare si mixte, si prezinta deasemeni foliculi limfatici.

2. Aponevroza, fibroasa, este dispusa intre mucoasa si musculara faringiana

3. Tunica musculara este formata din 5 muschi striati, 3 cu rol constrictor ( mm. superior, mijlociu si inferior ), si 2 cu rol de ridicatori ( mm. stilofaringian si palatofaringian ).

4. Adventicea, externa, formata din tesut conjunctiv lax, leaga peretele posterior al faringelui de fascia prevertebrala.

Vascularizatia faringelui

Arterele provin din artera carotida externa si sunt:

- a. faringiana inferioara ( ascendenta ) ram al a. carotide externe

- a. faringiana superioara , ram din a. maxilara interna

- a. palatina ascendenta sau inferioara, ram din a. faciala

- a. palatina descendenta sau superioara, ram din a maxilara interna

- a. dorsala a limbii, ram din a. linguala

Amigdala palatina este irigata de ramuri din : - a. linguala,

- a. faringiana ascendenta,

- a. palatina ascendenta

- a. tonsilara principala

Venele formeaza doua plexuri:

- plexul submucos

- plexul perifaringian, din care prin venele faringiene sangele se colecteaza in venele jugulare interne.

Limfaticele sunt bogate si dispuse in doua retele ( mucoasa si musculara ), si dreneaza astfel:

- cavumul in ganglionii retrofaringieni pana la varsta de 3-4 ani si in ganglionii subangulomandibulari;

- oro si hipofaringele dreneaza in ganglionii jugulocarotidieni.

Inervatia faringelui

a) inervatia motorie este asigurata de n. glosofaringian care primeste anastomoze pentru faringe de la n. vag si simpaticul cervical, pentru muschii constrictori.

b) inervatia senzitiva si senzoriala ( pentru gustul amar ) este asigurata de nervul glosofaringian.

(2) FIZIOLOGIA FARINGELUI

Deglutitia faringiana reprezinta actul II al inghitirii si decurge prin mecanism reflex astfel: faringele isi inchide toate comunicarile, mai putin calea esofagiana prin contractia valului palatin care se ridica si se apropie de peretele posterior al faringelui, istmul bucofaringian se inchide prin ridicarea bazei limbii si apropierea stalpilor anteriori amigdalieni, iar laringele se operculeaza prin ascensionarea sa sub baza limbii. Astfel alimentele sunt impinse in hipofaringe si de aici prin contractii peristaltice in esofag.

Functia fonatorie La nivelul laringelui se emite sunetul fundamental nearticulat, care capata intensitate, timbru si inaltime si la nivelul cavitatilor faringiene.

Functia gustativa este perceputa la nivelul faringelui numai pentru amar, discriminarea celorlalte gusturi ( dulce , sarat si acru ), facandu-se la nivelul limbii bucale ( 2/3 anterioare).

Functia respiratorie este asigurata prin comunicarea larga intre fosele nazale si laringe de faringele relaxat si coborat in timpul respiratiei. Mucoasa faringelui este bine vascularizata si astfel participa la incalzirea aerului inspirat.

Functia de aparare . La nivelul faringelui sunt descrise o serie de formatiuni limfoepiteliale care alcatuiesc inelul Waldeyer:

- amigdala faringiana ( bolta cavumului )

- amigdalele tubare ( peretele lateral al cavumului )

- amigdalele palatine ( peretele lateral al bucofaringelui )

- amigdalele linguale ( peretele anterior al hipofaringelui)