Accelerand scurgerea sangelui din vene si capilare si golind mai activ lichidele din sele limfatice si din spatiile intercelulare, diminuand congestiile si stazele din tesuturi si organe, usurand circulatia in artere, scazand prin aceasta efortul miocardului si in sfarsit exercitand mecanic peretii sculari (gimnastica selor), putem spune ca masajul ajuta circulatia in buna masura si aparatul circulator.
Unii autori mai vechi socoteau masajul ca pe o metoda care influenteaza organismul in mod exclusiv prin actirea circulatiei sangelui si limfei. Actiunea masajului era ata cu acea a unei inimi periferice suplimentare.
Efectele masajului asupra circulatiei au fost explicate, asa cum s-a mai aratat de repetate ori pana acum, prin actiunea mecanica a manevrelor sale. Sangele din se este impins spre inima prin manevre de presiune si alunecare, inapoi in tesuturi nu se mai poate intoarce din cauza existentei pe traiectul selor a unor lvule, care asigura sensul unic al circulatie sangelui. Limfa din tesuturi este mobilizata prin manevre mai lente si mai apasate (netezire sacadata).
Prin accelerarea circulatiei de intoarcere, munca inimii este usurata, contractiile sale devin mai rare, mai ample si mai puternice; presiunea diferentiala in artere creste, indicand o crestere a puterii miocardului si o ecuare mai completa a sangelui.
Actiunea de actire mecanica a sangelui si limfei prin masaj a fost demonstrata printr-o experienta simpla.
A fost masurat debitul scurgerii unui lichid ce se gasea in cantitati egale in doua se identice ca forma si marime, puse la aceeasi inaltime si care se goleau prin doua tuburi de cauciuc de lungime si largime egale. Asupra unuia dintre tuburi s-au exercitat manevre analoge masajului si s-a obtinut o accelerare importanta a scurgerii lichidului din sul respectiv.
Aplicate pe corpul viu, manevrele de masaj au o actiune abila cu aceea a unei pompe aspirorefulante. Prin presiune si prin turtirea selor, sangele periferic este impins spre inima. Dupa apasare, sele revin la calibrul lor anterior, gratie elasticitatii peretilor proprii si elasticitatii tesuturilor inconjuratoare. In aceasta faza, sangele de la periferie este aspirat in se, pentru a fi din nou impins spre cord, prin manevrele ce se repeta.
Actiunea mecanica a masajului explica in acelasi mod actirea circulatiei pe caile limfatice.
Masajul exercita aceleasi functiuni mecanice si asupra circulatiei mai profunde din muschi si organe. in aceste cazuri, manevrele se executa cu mai multa vigoare si actiunea lor este mai patrunzatoare.

Actiunea mecanica a manevrelor de masaj nu poate explica insa si efectele de durata sau la distanta, pe care le obserm inca un timp oarecare dupa ce aceasta actiune a incetat. Aceste din urma efecte sunt mai importante pentru organism decat efectele mecanice descrise mai inainte. Efectele de durata se atribuie unor mecanisme reflexe de natura complexa, hormonala si nervoasa. intr-ader, cercetari mai noi au aratat ca manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica si nervoasa a circulatiei. Intervin secretii hormonale din piele si tesutul conjunctiv subcutanat precum si actiuni ale sistemului nervos vegetativ cu rol so-motor. Aceste reactii nu se limiteaza la efectele hiperemice locale, ci pot contribui, prin mecanisme deritive, la reglarea circulatiei sangelui din intregul organism. Masajul poate fi folosit la nevoie in echilibrarea circulatiei superficiale si profunde.
Reactiile somotaore stau sub controlul permanent al functiilor coordonatoare ale sistemului nervos.
Influentele masajului se extind si asupra continutului selor de sange, care prezinta unele modificari. Cercetand sangele inainte si dupa o sedinta mai lunga de masaj general, constatam ca numarul de globule rosii si albe este putin crescut, iar cantitatea de homoglobulina marita. Aceste modificari se explica prin stimularea reflexa a organelor hematopoietice si prin mobilizarea sangelui din organele in care se afla in rezer.