Reprezinta supuratiile dezltate in peretele laterofaringian. Flegmonul laterofaringian afecteaza toate virslele, putind fi determinat de :
anginele hiperseplice din bolile infeeto-contagioase (scar-latina, erizipel, diflerie) ;
supuratiile periamigdaliene :

infectarea unei ulceratii neoplazice ;

infectiile de origine dentara ;

rar, dupa amigdaleclomie.

Supuratiile laterofaringiene realizeaza doua forme anato-mo-clinice, cu elutie si simptomatologie net distincta : adeno-flegmonul laterofaringian si flegmonul visceral laterofaringian (celulofleginonul).
a) Adenoflegnionul laterocervieal de origine amigdaliana este constituit de infectia si supuratia ganglionilor din lantul caro tid o-j ugular.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe :

starea generala alterata :

existenta anginei sau a episodului amigdalian recent :
tumefactia dureroasa a ganglionilor cervicali in regiimea subangulo-mandibulara si de-a lungul muschiului sterno-cleido-mastoidinn (tegumentele sint rosii-calde, ganglionii mariti de lum sint la incepu! duri. apoi fluctuenti. durerosi la palpare) ;
torlicolis si redoarea cefei :
bombarea si tumefactia regiunii amigdaliene, localizata inapoia stilpului amigdalian posteiror, determinind o disTatrie moderata.
Diagnosticul diferential se face cu :
osteoflogmonul subaugulo-mandibular de origine dentara (trismus accentuat, tumel'actia face corp comun ou corpul mandibulei) :
anenopatia bacilara supurata (debul lent insidios, durere modera Ui si poliadonopatic) ;
masloidita acuta lip Ba/.old (tumefaetia cuprinde si varful mastoidoi, otorce purulenta si aparitia puroiului in conductul auditiv extom prin apasarea lumefactiei cervicale).
Complicatiile, desi rare in epoca antibioticelor, in cazurile netratate pot fi :
edem laringian cu insuficienta respiratorie acuta pina la asfixie :
tromboflebita jugularei interne ;

septicemie ;

paralizii ale nervilor cranicni IX. X. XI, XII si simpaticului cervical, realizand diferite sindroame nerase (Avellis, Jakson, Schmidl, Vernet) ;
complicatii hemoragice grave (foarte rare), prin erodarea vaselor mari ale gitului.
Tratament. Tratamentul preventiv al adenoflegmonului late-irofaringian se face prin tratamentul corect si sustinut al angi-nelor hiperseptice. Apari)ia semnelor de adenofleginon Jatero-faringian impune internarea bolnavului in spital. in faza de infiltratie ganglionara se intensifica tratamentul medical al an-ginei cauzatoare (gargarisme, comprese calde in jurul gitului, antibiotice in asociere cu sulfamide).
In faza de colectie (intre a 5-a si a 8-a zi de elutie), aplicarea tratamentului chirurgical se face de indata ce se palpeaza fluctuenta. '
Descoperirea colectiei se face pe cale externa, prin incizie pe marginea posterioara sau anterioara a muschiului siemo-cleido-mastoidian. dictata de localizarea tumefac|ioi.
Anestezia. In formele noi exteriorizate, infiltratia tegumentelor cu nocaina 10/" dupa o prealabila anestezie de baza este suficienta. In formele profunde este necesara anestezia generala (eter, protoxid de azot, trilen sau intravenos baytirial, evipan sodic).
Incizia intereseaza numai pielea si apone\-roza cervicala superficiala. Dupa indepartarea inainte sau inapoi a muschiului Stcrno-cleido-mastoidian. cautarea colectiei se face prin disocierea cu prudenta a tesuturilor infiltrate, cu o sonda candata sau cu pensa Kocher.

Colectia este mica in raport cu masa inflamatoare.

Drenajul cu tuburi sau lamele de cauciuc este necesar.

b) Flegnwnul visceral laterujaringian (celuloflegniomd) reprezinta infectia si supuratia localizata intre peretele farhigian si lama conjunctiva a marilor vase.
Apare mai rar decit adcnoflegmonul, cauzat de obicei de un flegmon periamigdalian sau prin insamintarea infectiei prin punctii exploratoare repetate.
Simptomatologia cehiloflegmonului laterofaringian se apropie de cea a flegmonului periamigdalian. Se deosebeste de ade-iionegmonurialerofaringian prin predominanta semnelor farin-giene (disfagia) fata de cele cervicale (torlicolis).

Diagnosticul pozitiv se pune tinind seama de :

starea generala alterata (febra ridicata, curbatura. insomnii) :
disfagia accentuata,, cu durere localizata mai jos decit in disfagia amigdaliana (la nivelul cornului mare al osului bioid) ;
jena respiratorie ;
examenul hipofaringelui arata o bombare a peretelui laringian inapoia Stalpului posterior, localizata deseori la nivelul santului faringo-laringian.
Diagnosticul diferential impune rareori deosebirea de oto-. masloidita acuta jugo-digastrica.
" Complicatiile flegmonului latcrocervioal sint rare, datorita utilizarii antibioticelor. Cazurile netratate pot ajunge la forma ; flegmonoasa multiloculara foarte- grava), supuratii perilaringie-ne si'perilrabealc cu difuzarea infectiei catre mediastin si caile respiratorii. - -
Tratament. In faza de infiltratie, tratamentul medical al. celuloflegmonului este acelasi cu al adenoflegmonului latcrofa-ringiah (gargarisme, comprese, antibiotice, vaccin o terapie).
In faza de colectie, conduita t ra ta montului chirurgical este urmatoarea : cind colectia este localizata in imediata .apropiere a peretelui faringian (cazurile cele mai frecvente), celuloflegmo-nul' lalerofaringian se deschide pe cale naturala, endobucala, in punctul maxim de bombare.
Dupa anestezia cu solutie Bonain si punctie exploratoare se largeste locul punctiei cu pensa Lubet-Barbon.
In flegmoanelo profunde, incizia si drenajul se r face al ii pe cale endobucala. cit si pe cale externa (flcgmoane in bisac, separate de muschii faringieni).