Este provocat de infectia stafilocoeiea localizata a bulbului pilo-sebaceu de la nivelul conductului membranos. Diagnosticul pozitiv este motivat de :
starea generala alterata din cauza temperaturii si insomniilor provocate de durere :
durerea e. localizata in ureche, cu iradieri in regiunea temporala si maxilara, reprezinta simptomul subiectiv major.
ea se exacerbeaza la atingerea conductului, la tractiunea palionului, apasarea pe regiunea pretragiana si miscarile de
masticatie ;

senzatie de ureche plina si usoara scadere a auzului.

Otoscopia descopera locul de inoculare a infectiei : predominanta rosie, delimitata, in raport cu evolutia furunculului, sau puroi cremos galben-verzui si craterul furuncul os in caz de abecdare spontana. Conductul auditiv are lumenul micsorat din cauza edemului inflamator sau este complet obstruat. Timpanul, uneori greu zibil. in formele necomplicate este de aspect normal.

Diagnosticul diferential se face eu :

otita externa eczematoasa (senzatia de prurit si lipsa durerilor olente) ;
otita externa difuza diagnosticul diferential, uneori dificil, se bazeaza pe infiltratia inflamatoare difuza a intregului conduct auditiv) ;
adenita sau parotidita supurata acuta fistidizata in conduct (apasarea regiunii pretragiene face sa apara secretia purulenta in conduct
otita medie supurata acuta (conduct liber, timpan modificat si hipoacuzie accentuata) ;
prezenta limfangitei retroaurieularc impune diagnosticul diferential cu mastoidita acuta. Se va tine seama ca in.masto-idita acuta, santul relroauricular este sters, iar in limfangita furiinculoasa este pastrat.

Complicatii a"

Furunculul conductului auditiv extern se poate complica cu :
furunculoza difuza a conductului (numeroase furuncule, ite in diferite portiuni ale conductului, inflameaza masiv in-treg conductul, obstruindu-l) ;
limfangita furunculoasa relroauriculara (tegumentele re-giimii masloidicno rosii) da impresia unei mastoiditc acute cu abces subperiostal (santul retroauricidar este pastrat) ;
adenita periauriculara, caracterizata pi-in prinderea inflamatoare a ganglionilor periauriculari. Poate fi consecinta limfangitei. Limfangita periauriculara si adenita pot supura ;
rar se pot produce perieondrite. osteite ale conductului si septicemie.

Tratament :

Local, in raport, cu stadiul de evolutie se vor aplica :
badijonari limitate cu tfnculura de iod sau mese enda-uralc imbibate in alcool (stadiu) initial) ;
mese endaurale ou solutie Rivanol I2%o sau liquor van Swieten si glicerina in parti egale (in perioada de infiltratie) ;
caldura uscata, raze ultrascurte, roentgen terapie pe regiunea auriculara.
In stadiu] de abcedare se va face incizia colectiei cu furun-culotomul sau galvanocauterul.
Dupa abcedare se vor face bai auriculare eu alcool boricat 24A'", cu apa oxigenata sau cu antibiotice. Tratamentul general va consta din :
analgezice, sedative si somnifere :
antibiotice (in special penicilina, tetraciclina, eritro-micina) ;
vaccinoterapie (stoc vaccin autista filoeocic, anatoxina stafilocoeica, polidiu) ;

taminoterapie.