Vegetatiile adenoide (amigdala faringiana) si amigdalele palatine sunt organe limfoide, componente ale inelului Waldeyer cu rol esential in imunitatea copilului. Rolul major in imunitate se explica prin sediul la nivelul segmentelor proximale ale cailor aero-digestive si prin structura lor histologica. in primii ani de viata, la nivelul acestor structuri exista un numar mare de limfocite T si B si un continut crescut de imunoglobuline G, A si M.In primii ani de viata infectiile de cai respiratorii superioare, care initial intereseaza vegetatiile adenoide (adenoidite) si apoi amigdalele palatine (amigdalite) sunt expresia unei functionalitati normale a acestor structuri limfoide si reprezinta "evenimente" obligatorii pentru dobandirea unei imunitati solide. in conditiile noastre climatice, in primii ani de viata, se considera normale 4-5 episoade de adenoidita si/sau amigdalita intr-un an. La adolescenti amigdalele involueaza.
Desfasurarea normala a perioadei "active" a acestor structuri limfoide in cursul careia se dobandeste experienta imunologica poate fi perturbata prin hipertrofie excesi, prin frecventa si amploarea episoadelor infectioase, prin complicatii loco-regionale si prin perturbatii imunologice la distanta (fenomene de hipersensibilitate). Aparitia acestor perturbari reprezinta indicatii eventuale pentru ablatia chirurgicala a acestor structuri limfoide. Practicarea in exces a amigdalectomiei este contraindicata intrucat, dupa cum s-a aratat, aceste formatiuni sunt organe imunocompetente cu rol important in dezvoltarea imunitatii individuale si deoarece dupa amigdalectomie se constata scaderea imunoglobulinelor circulante pe o perioada de 38 luni si scaderea IgA secretorii timp de mai multe luni.

ADENOIDECTOMIA

A. Indicatii:
1) Obstructia nazala, care se manifesta intr-o prima faza prin respiratie zgomotoasa (sforaitoare), apoi prin respiratie bucala initial nocturna si dupa aceea permanenta. Vocea este nazonata. Obstructia nazala favorizeaza staza secretiilor care determina o rinoree rauco-purulenta si tuse uscata preponderent nocturna. Obstructia nazala prin hipertrofie de vegetatii adenoide favorizeaza inflamatia tubara si sinusala. Indicatia adenoidectomiei se formula doar in conditiile in care medicul specialist ORL confirma hipertrofia ca si cauza de obstructie nazala deoarece: a) exista obstructii nazale de alta origine (deviatie de sept, sinuzita, polipoza, imperforatie coanala unilaterala, atrezie de cavum, inflamatie de mucoasa nazala de natura infectioasa, alergica sau iritati); b) respiratia bucala poate fi produsa si prin alte mecanisme ( malocluzie labiala prin dismorfism dento-facial).
2) Adenoidite recidinte, mai mult de 4-5 pusee/an, cu modificarea starii generale, hiperpirexie, in special daca se asociaza hipertrofia araigdaliana si daca sunt prezente complicatii regionale.
3) Complicatii regionale de origine adenoidiana, in special daca sunt recidinte: sinuzita, otita, laringita striduloasa. Adenoidectomia este eficienta prevenind aceste recidive doar daca vegetatiile adenoide sunt hipertrofiate si reprezinta sediul unui proces infectios cronic.
B. Contraindicatii:
1) Anomalii ale lului palatin (despicatura, l scurt), situatie in care adenoidectomia agraveaza tulburarile de fonatie;
2) Diateze hemoragice.
C. Varsta. Nu se recomanda ablatia inaintea rstei de 1 an. Varsta optima este de 3-4 ani, sub 3 ani exista riscul recidivelor.

AMIGDALECTOMIA

A. Indicatii:
1) Hipertrofia amigdaliana reprezinta indicatii de ablatie cand amigdalele se apropie pe linia mediana, produc tulburari de fonatie, tulburari de deglutitie (cu anorexie, stagnare in greutate, hipotrofie), tulburari respiratorii cu ventilatie preponderent bucala. Uneori apar pauze respiratorii in timpul somnului, deoarece in aceasta perioada exista o hipotonie a musculaturii orofaringiene care amplifica obstacolul.
2) Amigdalite acute frecvente, dupa rsta de 4 ani, 5-6 pusee/an, cu simptomatologie locala si generala foarte intensa (hipertermie, alterarea starii generale, adenopatie), greu influentata de tratamentul medical.
3) Amigdalita cronica, dupa 4 ani, in conditiile in care focarul infectios amigdalian se acutizeaza sau produce manifestari la distanta. Diagnosticul de amigdalita cronica se formuleaza in functie de urmatoarele criterii: cripte cazeoase sau purulente (aspect constatat spontan sau la presiune), congestia permanenta a stalpilor amigdalieni anteriori, reactia ganglionilor cervicali.
4) Complicatii loco-regionale, care de regula reprezinta o acutizare a unei amigdalite cronice.
a) Abcesul intraamigdalian (supuratia unei cripte excluse situata in plin parenchim), situatie in care amigdala este mult marita in volum si foarte congestionata. Evolueaza prin deschidere spontana in faringe sau produce un flegmon periamigdalian.
b) Flegmonul periamigdalian (supuratia spatiului celular extracapsular al lojei amigdaliene).
c) Adenoflegmonul cervical, situatie in care amigdalectomia este indicata daca procesul supurativ ganglionar este complicatia amigdalitei.
5) Complicatiile la distanta ale infectiei streptococice (reumatismul articular acut, glomerulonefrita acuta) reprezinta indicatie pentru amigdalectomie doar in conditiile in care exista argumente de certitudine pentru un focar infectios amigdalian cronic.
B. Contraindicatii: diateza hemoragica, cardiopatie decompensata.
C. Se amana interventia chirurgicala dupa o infectie acuta, in special daca aceasta a fost de etiologie streptococica. Amigdalectomia se temporizeaza 6 luni dupa ccinarea BCG si 2 luni dupa celelalte ccinari.
D. Varsta ideala pentru practicarea interventiei este dupa 5 ani. Sub rsta de 3 ani nu este recomandabila amigdalectomia.