Exista o psihopatologie sociala, caci in clinica intalnim simplome "sociale", acestea fiind simptome care privesc relatia cu celalalt.
Vom evoca patru louri clinice: esecul social, excluderea sociala, fobia sociala, depresia sociala.

Primul lou clinic: esecul social

a) O functie psihica "sociala" este deficitara, fiind refulata la un indid.
b) Un simptom apare ca rezultat al revenirii acestei functii refulate si aceasta il va determina pe indid sa sufere in cadrul raporturilor sale sociale: el se va atasa de un sef dominator, caruia nu-i va putea niciodata face fata, sau unui sef incapabil, care-l poate chiar escroca sau exploata; acest sef incapabil poate sa fie o persoana apropiata, un membru de familie, un sot sau o sotie, un profesor, un preot, un dealer de droguri care poate exploata prin forta si poate profita fara scrupule de slabiciunea celuilalt.
c) Aceasta aderare va deveni intr-o zi cu adevarat insuporila si situatia se va agrava. in felul acesta, indidul subjugat va putea deveni el insusi o persoana dominatoare, incercand sa-i exploateze pe ceilalti sau, mai rau, va dezvolta o serie de idei de persecutie, ori halucinatii pline de injurii la adresa sa.

Al doilea lou clinic: excluderea sociala
a) Ca si in loul precedent, o functie psihica "sociala" intrata in esec este refulata la un indid, dar intr-o alta maniera decat descrierea precedenta.
b) Se constata o revenire dureroasa a materialului refulat la o persoana care, de data aceasta, nu se poale impiedica sa se angajeze in legaturi de par-teneriat eu persoane nule, ale caror realizari sunt ratate, false sau inutile si de pe urma carora nu are nici un profit real, ba chiar poate crea datorii, poate face sercii inutile sau poate intra in situatii periculoase.
c) Aceasta situatie se agraveaza de la o zi la alta, regresul dene insuporil, iar persoana se percepe inadaptata si inutila, tara valoare pentru ceilalti, incepe sa se marginalizeze, sa se excluda social, poate deveni un client al azilurilor sau al spitalelor psihiatrice sau, in orice caz, un deseu social toxic si periculos.

Al treilea lou clinic: fobia sociala

a) O alta functie psihica "sociala", diferita de cele precedente, este refulata la un indid.
b) Se constata o revenire a materialului refulat la aceasta persoana, care se regaseste integrata intr-o organizatie sau intr-o societate nedreapta si insuporila, imorala, de care in mod normal ar trebui sa se indeparteze sau sa o ete. Aceasta ar putea fi o familie imorala, de care se simte legat, in ciuda propriilor conngeri, sau o asociatie cu idealuri dubioase, o secta, o societate totalitara sau rasista care-i va crea o suferinta morala teribila.
c) Din punctul de vedere al anumitor ratiuni, indidul nu va putea suporta aceasta suferinta si aceasta situatie se va agrava. EI se va decompensa, va constientiza faptul ca se afla in mod fortuit pe o treapta sociala nedreapta si va incerca sa se rupa de ceilalti, mai ales pentru ca nu va putea suporta prirea si judecata lor; el va deveni cel respins, imoral fata de ceilalti si atunci va dezvolta o fobie (o teama) in prezenta celorlalti. Se vor putea regasi simptome de tipul agorafobiilor, claustrofobiilor, fobiilor pririi etc. Regasim in acest lou persoane cu idealuri elitiste care resping, de exemplu, societatea de consum si in felul acesta isi justifica necesitatea solitudinii.

Al patrulea lou clinic: depresia sociala
a) O alta functie psihica "sociala", diferita de cele precedente, este refulata la un indid.
b) Intr-o zi regasim la aceasta persoana revenirea materialului refulat si emergenta simptomului si a suferintei; simptomul va avea de aceasta data aspectul unei cautari irezistibile de a impartasi suferintele altora, de a nu se putea preocupa decat de ceilalti, de a cauta comuniunea cu nenorocirea si cu suferinta. Aceasta suferinta poate sa fie fizica sau poate sa priveasca persoanele muribunde si pe cei care acorda ingrijiri paliative. Clinicienii cunosc bine aceste vocatii irezistibile de a insoti muribunzii, asa cum alta data anumite persoane ingrijeau leprosii. Exista, de asemenea, persoane gata sa impartaseasca suferinta sociala a lumii a treia, sa se ocupe de copii handicapati, de prizonieri maltratati; avem de a face deci cu o persoana care sufera in mod irezistibil pentru nenorocirile altora.
c) Acest simptom, prin decompensare, va ernerge catre persoana insasi, caci in comuniunea cu nenorocirea celuilalt va intalni ingratitudinea umana. Deceptionat, va deveni el insusi un simbol u al mizeriei si durerii si va incerca sa-i faca sa sufere pe ceilalti, incluzand familia, medicii care-l ingrijesc. Aceasta durere va putea II o durere somatica rebela sau diverse geri hipocondriace pe care clinicienii le numesc dureri "morale", adica emotionale si cu care vor incerca sa contamineze si sa intristeze anturajul. Aceasta tristete se poate transforma intr-o suferinta depresiva dezastruoasa, dar mai ales va avea aspectul unei deprimari sociale care va implica anturajul in incercari disperate de ajutorare din ce in ce mai intense si din ce in ce mai ineficace.In concluzie, exista o clinica a suferintei "sociale". Medicina, in special psihiatria, poate fi una dintre stiintele care sa defineasca socialul intr-un alt mod decat o face sociologia. in campul medical, pornind de la experienta clinica, exista aspecte sociale care imprima anumite note si anumite conduite de interventie prind reconsiderarea si restructurarea sanatatii mintale.