Impregnatia alcoolica isi pune amprenta asupra individului, care capata o serie de caractere somatice distincti si anume: faciesul caracteristic, cu roseata sau paloare, nectazii mai exprimate la pometi si nas (cupe-roza), tremuraturi fine ale extremitatilor, tremuraturi ale limbii, ce dau vorbirii un aspect usor disartric; tremuraturile si fenomenele getati sint mai exprimate dimineata; ele se atenueaza dupa consumul de bauturi alcoolice. Examenul somatic in aceasta faza mai evidentiaza de obicei o hepatopatie, ficatul fiind marit de volum si sensibil la palpare. Examenul de laborator arata probele de disproteinemie alterate. Personalitatea alcoolicilor este vadit modificata: ea se caracterizeaza, pe linga tulburarea proceselor cogniti, prin deficiente de comportament etico-sociial, bolnavul nu-si mai respecta promisiunile si cuvintul dat, nu-si mai ascunde viciul, devine indiferent la zimbetele si observatiile celor din jur, iar interesul fata de profesiune si familie scade progresiv. Isi cheltuieste toti banii pe bautura, petrece aproape tot timpul prin circiumi, este indiferent fata de situatia materiala in care-si aduce familia, sau se culpabilizeaza pentru aceasta si pentru consolare bea din nou, intrind intr-un cerc vicios. Dispozitia scade, iar in stare de ebrietate, devine cinic si malitios, cu un comportament agresiv, grosolan si chiar violent. Insistentele familiei, prietenilor sau a colegilor de a se trata sau de a nu mai bea ramin fara rezultat. Irascibil, cu dispozitie oscilanta, el trece brusc de la o extrema la alta, motiv pentru care integrarea la locul de munca si in familie, se face deficitar. Starea somatica se altereaza progresiv, bolnavul nu se mai alimenteaza regulat, slabeste in greutate, somnul devine agitat, cu cosmaruri, neodihnitor. Fenomenele neurogetati sint de asemenea exprimate si se manifesta prin transpiratii si tre-muraturi, in special nocturne sau matinale. Apar carente vita-minice si nutriti, procesele meolice si hidroelectrice fiind perturbate, bilantul energetic devine negativ. Datorita modificarilor de personalitate (scaderea randamentului in munca, denilarea intelectuala, irascibilitatea etc.) se ajunge de obicei la desfacerea contractului de munca; in familie scandalurile se tin lant, ceea ce agraaza si mai mult situatia si existenta sa. Aceasta faza poate sa tina multi ani, evolutia avind loc lent spre leziuni organice cerebrale irersibile; in general in Avolutia alcoolismului intervin numerosi factori constitutionali, individuali etc, care fac un organism mai rezistent sau mai vulnerabil. Tulburari psihotice acute si subacute, ce apar pe fondul A.C.: a). Delirul alcoolic subacut. Se instaleaza de obicei dupa virsta de 40 de ani, la un alcoolic cronic cu o perioada de impregnare indelungata intre 520 ani. Poate apare si la persoane mai tinere daca consumul a fost intens, in cantitati mari si cu bauturi concentrate. Debutul este mai mult sau mai putin brusc, pe fondul unui sindrom de impregnare alcoolica. Insomniile si visele terifiante se intensifica, bolnavul se agita, se trezeste din somn anxios, obnubilat. Apar iluzii si halucinatii, mai ales vizuale, cu continut zoopsic la inceput cu caracter tranzitoriu, numai noaptea si disparind ziua. In 23 zile insa aceste tulburari devin permanente si bolnavul intra in perioada de stare. In aceasta faza apar modificari de tip confuzooniric, care domina loul psihic, cu dezorientare temporo-spatiala, in care se intrica elemente percepti reale cu elemente iluzorii si productii halucinatorii. Starea somatica se altereaza, bolnavii nu se mai alimenteaza suficient, transpira abundent, prezinta oligurie, elemente care accentueaza si mai mult dezechilibrul hidroelectrolitic existent. Fenomenele neuro-getati sint exprimate si se manifesta prin tremuraturi generalizate, transpiratii, roseata tegumentelor, tahicardie, HTA. Evolutia dureaza 34 zile, dupa care se instaleaza ameliorarea, mai ales cind se instituie o terapie corespunzatoare. (Nu sint rare nici cazurile care evolueaza spre delirium tremens). Ameliorarea este anuntata de calmarea agitatiei si anxietatii, disparitia fenomenelor neuro-getati si a tulburarilor de perceptie, clarificarea starii de constiinta. Dupa episod, bolnavul poate prezenta o amnezie partiala, amintindu-si vag si fragmentar cele petrecute; uneori amintirea scenelor onirice persista un timp mai indelungat, sub forma delirului rezidual. Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe prezenta modificarilor de constiinta confuzo-onirice, a iluziilor si halucinatiilor predominant vizuale cu continut zoopsic si terifiant, la un alcoolic cronic cu o stare somatica relativ buna. Diagnosticul diferential se face cu delirium tremens de care se deosebeste prin debut, gravitate, evolutie si semne somatice, b). Delirium tremens reprezinta unul din cele mai gra accidente psihotice ce apar in A.C. Spre deosebire de delirul alcoolic subacut, aici debutul este brusc, tulburarile psihopatologice si somatice deosebit de exprimate, conferind bolii o gravitate deosebita (v. DELIRIUM TREMENS). Psihoze alcoolice cu evolutie cronica. in afara episoadelor psihotice cu caracter acut, in A.C. se intilnesc si tulburari psihotice, dintre care cele mai cunoscute sint: Halucinoza alcoolica, descrisa de Wernicke, ca o forma particulara de psihoza alcoolica subacuta, in care predomina productiile halucinatorii pe fondul unei constiinte clare sau foarte putin alterata. Se intilneste in A.C. dupa o impregnatie masiva si indelungata, debutul fiind lent, progresiv, iar simptomele instalindu-se in 34 zile. Episodul este anuntat de aparitia halucinatiilor predominant auditi, la inceput elementare, sub forma de zgomote, pocnituri, fluieraturi; in citeva zile acestea devin complexe, bolnavul aude soapte, apoi voci clare, pe care le identifica sau nu. Continutul halucinatiilor este aproape totdeauna neplacut, vocile il insulta, il acuza, il jignesc. Adesea ele vorbesc despre bolnav la persoana a treia. Fata de aceste halucinatii, bolnavul reactioneaza, se infurie, le raspunde. Cind au continut amenintator se anxieteaza, isi ia unele masuri de aparare, nu iese din casa, se baricadeaza, nu doarme noaptea, sta la pinda, sau cere ajutorul si protectia familiei fata de persecutorii imaginari. Plecind de la aceste elemente percepti, bolnavul dezvolta un delir paranoid pe teme de persecutie, relatie, interpretare; se considera dusmanit, urmarit, persoane necunoscute ii vreau raul sau vreau sa-l suprime. Delirul este destul de bine sistematizat si bazat aproape in intregime pe interpretarea elementelor percepti. Evolutia dureaza 28 saptamini si merge de obicei spre vindecare prin disparitia halucinatiilor si a ideilor delirante paranoide. La unii bolnavi, ideile delirante se pot mentine pe o durata mai lunga de timp sub forma unui delir rezidual care apoi slabeste treptat si dispare. Daca bolnavul continua sa bea, recidile halucinator-delirante devin frecnte; evolutia poate merge insa si spre o encefalopatie alcoolica sau o dementa. Diagnosticul pozitiv se face pe baza halucinatiilor predominant auditi, ce apar la un alcoolic cronic pe fondul unei constiinte clare, cu participarea activa a bolnavului la intregul complex psihopatologic existent. Diagnosticul diferential se va face mai ales cu schizofrenia paranoida. Acesta devine dificil in cazul in care alcoolismul poate declansa evolutia unei schizofrenii latente sau se poate grefa pe aceasta. Delirul de gelozie, frecnt intilnit in A.C., apare aproape exclusiv la barbati. Unii il considera ca rezultat al dezvoltarii psihopatologice a unor trasaturi de personalitate preexistente, sub influenta alcoolului (Gurevici, H. Ey), altii il incadreaza in reactiile paranoide (Bleuler, Mayer-Gross). Exista si pareri conform carora intoxicatia alcoolica singura, la fel ca intoxicatia cronica cu cocaina, poate genera astfel de louri. Debutul este lent, progresiv, delirul apare la inceput numai in stare de ebrietate, apoi se mentine si in intervalele libere. El este favorizat si de diminuarea potentei cu cresterea libidoului. in dezvoltarea delirului de gelozie, bolnavul pleaca de la interpretarea unor enimente familiale: atitudinea sotiei fata de el, certurile, preocuparile sotiei, sersc ca surse de interpretare, de unde acesta deduce adulterul. De multe ori, comportamentul bolnavului este violent si agresiv, terorizindu-si sotia. Delirul de gelozie are o evolutie cronica. Diagnosticul pozitiv se face pe baza prezentei delirului si a antecedentelor alcoolismului. Diagnosticul diferential se face cu paranoia, dar acest lucru tiu este totdeauna usor deoarece in delirul de gelozie alcoolic gasim tendinte interpretati sau trasaturi paranoiace in personalitatea premorbida a multor bolnavi. Nu este exclus ca in unele cazuri sa fie vorba doar de exacerbarea acestor trasaturi sau de relevarea unor predispozitii latente sub influenta alcoolului. Allamagny si Neux izoleaza o forma de psihoza alcoolica pe care o denumesc psihoza halucinatorie cronica alcoolica. Aceasta s-ar caracteriza prin abundenta productiilor halucina-torii, fata de care bolnavul ramine insa pasiv sau il amuza, ceea ce contrasteaza cu caracterul terifiant si participarea activa a bolnavului fata de halucinatiile din alte psihoze alcoolice acute sau cronice. Evolutia: spre dementa. Encefalopatiile alcoolice. Encefalopatiile alcoolice, realizeaza adevarate entitati, ana-tomoclinice carora le corespunde un lou psihic caracteristic si un substrat lezional organic specific, datorat actiunii toxice indelungate a alcoolului. Se descriu: Psihoza Korsakov. entitate prezentata prima data de psihiatrul rus Serghei Korsakov, in anul 1887, sub denumirea de cerebropatie toxemica alcoolica. Este una din cele mai gra tulburari psihotice ale alcoolismului. Psihoza Korsakov debuteaza la o virsta mai inaintata (peste 40 de ani), dupa o perioada indelungata de impregnare, sexul feminin fiind mai frecnt interesat. Debutul se face progresiv prin tulburari ale memoriei, in special a memoriei de fixare, iriilitate, tulburari neurologice. Frecnt insa psihoza Korsakov poate apare dupa o psihoza alcoolica acuta, cum este delirium tremens. In perioada de stare, loul simptomatologie se manifesta prin amnezia de fixare, cu confabulatii si poli-nevrita, pe fondul unei aparente claritati a constiintei. Amnezia de fixare domina insa intreg loul. Daca cerem bolnavului sa ne relateze ce a facut cu 23 ore inainte (nefiind in stare sa-si aminteasca), va relata o serie de elemente confabulatorii, in care se amesteca enimente petrecute in realitate, dar cu alta localizare in timp, cu enimente imaginare sau cu scene de vis. Lipsindu-i posibilitatea de a confrunta cele spuse cu realitatea, bolnavul crede sincer in ceea ce spune. Starea somatica este in general buna; se pun insa in evidenta semnele neurologice ale unei polinevrite alcoolice, dureri in masele musculare, care se exacerbeaza la presiune, tulburari de sensibilitate, diminuarea ROT sau exagerarea lor, modificari ale reflexelor pupilare, tremuraturi ale extremitatilor, ataxie. Diagnosticul pozitiv se face destul de usor dupa triada: amnezie de fixare, confabulatie, polinevrita. Psihoza Korsakov trebuie diferentiata uneori de PGP, mai ales forma pseudo-paralitica in care exista ataxie, dizartrie, paralizii pupilare, delir de grandoare. In PGP, tulburarile de memorie intereseaza in egala masura fixarea si evocarea, iar examenul neurologic evidentiaza semne de focar. Examinarile de laborator arata RBW pozitiv in singe si LCR. Evolutia psihozei Korsakov este lenta, dar cu un prognostic defavorabil; chiar cind se obtin vindecari, acestea se fac cu defect. Sint si cazuri in care evolutia merge spre o encefalopatie hemoragica si exitus in 12 ani de la debut. Adesea loul clinic se poate mentine mai multi ani, in schimb, daca bolnavul continua sa bea, denilarea psihica se accentueaza, mergind pina la dementa, (v. si SINDROMUL KORSAKOV). Encefalopatia Gayet-Wernicke, cunoscuta si sub numele de polioencefalita hemoragica superioara a fost descrisa independent de Gayet in 1875 si Wernicke in 1881. Patogenia acestei encefalopatii este atribuita deficientelor vitaminice din grupa B. Din acest motiv unii autori o descriu la modulul tulburarilor psihice din avitaminoze. in alcoolism, ea se realizeaza prin sumarea carentelor vitaminice cu efectele toxice directe ale alcoolismului asupra celulei nervoase. Debutul are loc la o virsta mai inaintata si dupa un consum alcoolic indelungat. El este precedat de o faza prodro-mala, in care predomina fenomenele digesti dispeptice: greturi, tulburari de tranzit, inapetenta, la care se asociaza curind semnele unei polinevrite alaturi de tulburari neuro-getati. In citeva saptamini se instaleaza perioada de stare, marcata de aparitia semnelor neurologice caracteristice: ptoza palpebrala bilaterala, strabism dirgent, paralizii ale globilor oculari, mai accentuate seara, nistagmus, diminuarea sau abolirea ROT. Psihic, loul este dominat de o stare confuzionala variabila, intretaiata de pusee de agitatie psihomotorie.

Mai pot apare simptome meningeale cu redoarea cefei, hipertonia musculara, semne exbrapiramidale, hiperestezie senzoriala si fenomene getati exprimate. Febra lipseste in perioada de stare, dar in cazurile cu evolutie letala, ea este prezenta in fazele terminale. Diagnosticul pozitiv nu ridica probleme in fata unui lou confuzional insotit de semne neurologice de focar caracteristice ce apare la un alcoolic cronic. Evolutia poate fi favorabila, spre vindecare, in cazurile in care se instituie o terapie precoce si adecvata. Vindecarile fara sechele ramin insa rare, mai frecnt intilnim sindromul amnestic, insotit de deficite intelec-* tuale. Boala poate aa si o evolutie defavorabila, spre exitus, in 23 saptamini, sau poate trece intr-o psihoza Korsakov. Dementele alcoolice. Cu timpul din cauza unei impregnari indelungate, personalitatea alcoolicului cronic, cunoaste un proces continuu si irersibil de declin, sfirsind prin dementa. Procesele cogniti sint tulburate, perceptiile se estompeaza si isi pierd din precizie, claritatea memoriei diminua, gindirea devine greoaie, deslinata, lipsita de operativitate si concizie. Activitatea si vointa sint mult modificate, iar deprinderile complexe se pierd odata cu capacitatea de formare a unor noi deprinderi. Aspectul exterior reflecta modificarile psihice si somatice sur^ nite: tinuta neglijenta, mimica stearsa, inexpresiva. Bolnavul devine indiferent la situatia lui. Declinul socio-moral este atit de evident, incit unii autori considera dementa alcoolica in primul rind ca o dementa etica. Evolutia dementei alcoolice este irersibila, chiar si dupa suspendarea definitiva a bauturii, desi se citeaza cazuri in care dupa dezintoxicare deficitul intelectual poate diminua partial. Moartea survine in citiva ani, prin infectii sau boli intercurente. Anatomia patologica: in dementa alcoolica leziunile organice provocate de actiunea indelungata a alcoolului sint exprimate si polimorfe. Ele intereseaza in primul rind SNC, dar, in acelasi timp, sint atinsi si nervii periferici si maduva spinarii. Macroscopic se pot constata leziuni de tip atrofie ale circumvolutiunilor, precum si o dilatare a ntriculilor. Microscopic se constata leziuni de tip necrotic sau proliferativ in scoarta, tesut glial, trunchiul cerebral si nueleii striati alaturi de leziuni ateromaboase, leziuni de tip scleros si frecnt microhemoragii capilare. Neuronii prezinta o degenerescenta lipoida. Forme clinice: Dementa alcoolica simpla se instaleaza progresiv la o virsta destul de inaintata, prin denilare intelectuala continua, declin etico-social, tulburari afecti (labilitate si insilitate emotionala, apatie, indiferenta), scaderea vointei si tulburari pragmatice. Forma pseu-doparalitica. Pe linga aspectele de denilare globala a personalitatii de tip demential, aceasta forma se caracterizeaza prin tulburari neurologice exprimate, tulburari de echilibru, ataxie, modificari de reflexe pupilare si scaderea sau abolirea reflexelor OT. Aceasta forma ridica probleme de diagnostic diferential cu PGP. Dementa alcoolica Marchiajava-Bignami. Este o forma de dementa alcoolica caracterizata prin leziuni anatomopatologice specifice, care constau in denilarea sau degenerescenta necrotica a fibrelor din corpul calos si comisuri. Patogenia putin elucidata; se presupune a fi carentiala, dar s-a incriminat si rolul toxic al unor substante continute in vinurile rosii italiene, boala fiind initial intilnita exclusiv in Italia. Clinic se deosebeste relativ putin de dementele obisnuite alcoolice si diagnosticul nu se face aproape niciodata in timpul vietii. Aici sint mai exprimate tremuraturile, exista o hiper-tonie musculara, insotita de crize convulsi si dizartrie. Prognosticul acestei forme este totdeauna defavorabil. Scleroza laminara Morel. (Morel, 1939). Este o forma particulara a dementelor alcoolice. Ca si in forma Marchiafava-Bignami, diagnosticul se face rar in timpul vietii, individualitatea bolii constind mai ales in natura leziunilor anatomopatologice. Se constata proliferarea nevrogliei in al treilea strat cortical, mai exprimata in lobii frontali. Clinic se caracterizeaza, pe linga aspectul demential, prin tulburari neurologice care amintesc forma pseudoparalitica: ataxie, dizartrie, modificari de reflexe, ca-sexie. Diagnosticul dementelor alcoolice nu ridica probleme in fata unui lou caracterizat prin denilare intelectuala exprimata, modificari de personalitate, tulburari pragmatice pe fondul unui sindrom de impregnatie alcoolica cronica. Diagnosticul diferential va aa in dere dementele de alta etiologie si in special cele vasculare sau de involutie. Uneori diferentierea se face mai greu; consumul de alcool putind agrava o dementa incipienta de alta natura. Evolutia si prognosticul sint in general defavorabile, procesele lezionale organice avind un caracter irersibil. Tratament. Tratamentul A.C. se face in etape succesi care vizeaza: sevrajul, tratamentul complicatiilor somatice si tratamentul apetentei alcoolice, a). Sevrajul reprezinta unul din cele mai insemnate momente terapeutice. Pentru evitarea aparitiei unor complicatii psihotice, dintre care cea mai reduila este delirium tremens, sevrajul se va face de preferinta in unitati spitalicesti de profil, unde suprimarea bauturii va fi facuta treptat, prin reducerea progresiva a dozelor si sub protectia masiva de vitamine si la nevoie de psihotrope.

Fenomenele psiho-somatice ce insotesc sevrajul pot fi discrete sau foarte exprimate. Ele constau in primul rind in fenomene getati: tremuraturi ale extremitatilor sau generalizate, congestia tegumentelor sau paloare, transpiratii, tahicardie. Poate apare o stare de neliniste psihomotorie pina la agitatie, imprejurari in care se intervine cu o noua doza de alcool. in aceasta faza bolnavul nefiind convins de importanta intreruperii consumului, renunta la promisiunile facute si cere cu insistenta bautura. Dupa citeva zile fenomenele diminua sau dispar, bolnavul se linisteste, devine mai accesibil psihoterapiei. b). Tratamentul complicatiilor somatice se va face ori de cite ori este nevoie. Dintre afectiunile somatice mai des intilnite in A.C. se enumera hepatita cronica, ciroza hepatica, miooardiopatiile, polinevritele. In afectiunile hepatice tratamentul consta in regim igieno-dietetic, cu un aport bogat de proteine, glucide, vitamine. Se mai utilizeaza frecnt hidrolizatele hepatice, factori lipotropi (Aspartofort) si uneori steroizi anabolizanti (Naposim, Clortestosteron). in fazele mai avansate (precirotice sau cirotice) se recomanda o corectare atenta a dezechilibrului hidroelectrolitic. Miocardiopatiile alcoolice sau asociate vor beneficia, in faza de deoompensare, de un tratament oardiotonic cu strofantina, digitala, vasodilatatoare coronariene. Polinevritele se trateaza prin administrarea masiva de vitamine din seria B (Blf B2, B6), vitamina C si PP. in polinevritele alcoolice se obtin bune rezultate prin administrarea de stricnina s.c, in doze de 14 mg/zi, doze ce vor creste progresiv pina la 1015 mg/s. c). Tratamentul apetentei se poate face numai dupa perioada de sevraj si tratamentul complicatiilor somatice. Pentru aceasta este nevoie de cooperarea bolnavului, obtinuta in urma unui proces psihoterapeutic uneori indelungat si complex. Tratamentul apetentei, se face si el in doua etape. Prima este de dezintoxicare, care vizeaza inlaturarea efectelor toxice noci ale alcoolului si readaptarea proceselor meolice la conditiile anterioare perioadei de impregnare alcoolica. Ea se face prin administrarea de vitamine Bu 100200 mg/zi, vitamina B6, vitamina B12, 1000 y la 3 zile, vitamina PP.

Dupa dezintoxicare, atunci cind starea somatica si psihica este adecvata, se trece la cura de dezgust. Principiul curei de dezgust consta in crearea artificiala a unui reflex conditionat negativ fata de alcool. De o valoare practica deosebita se bucura cura cu apomorfina si disulfiram. Se da bolnavului sa consume o cantitate moderata din bautura preferata, dupa care i se administreaza s.c. 5 mg apomorfina. Aceasta excita centrul vomitiv bulbar, provocindu-i varsaturi violente. Se repeta procedeul zilnic pina la obtinerea unui reflex conditionat, cind bolnavul ajunge sa vomite la ingerarea sau chiar la mirosul bauturii, ceea ce se intimpla obisnuit dupa 1520 sedinte. Disulfiramul (este denumirea chimica a bisulfurei de tetraetiltiouran), cunoscut sub denumirea comerciala de Anus, Antalcol, este capabil sa intrerupa caolismul normal al alcoolului, oprin-du-l la stadiul de aldehida si corpi cetonici, avind un pronuntat efect toxic asupra organismului. Tehnica curei de dezgust cu disulfiram consta in administrarea unei doze de 0,250,5 g. (12 tb) disulfiram dimineata pe stomacul gol, dupa care se da bolnavului sa ingereze o cantitate din bautura preferata. Dupa 2030 sec apare o stare generala de rau, insotita de fenomene getati foarte exprimate: roseata generalizata, tahicardie, HTA, ameteli, greturi si varsaturi. Se repeta cura zilnic sau la 2 zile interval pina la obtinerea conditionarii negati fata de bauturile alcoolice. Daca bolnavul consuma mai multe sortimente de bauturi, cura trebuie repetata pentru fiecare sortiment in parte. Rezultatele obtinute sint favorabile intr-un procent de aproximativ 50o/0 din cazuri. Ele depind in mare masura de cooperarea si interesul prezentat de bolnav, de eficienta masurilor psihoterapeutice asociate, de nilul intelectual si gradul de deteriorare a personalitatii, precum si de calitatea asistentei de postcura. Contraindicatiile curei de dezgust sint destul de numeroase: afectiuni digesti (ulcere gastro-duodenale acti), hepatite cronice evoluti, ciroze hepatice, cardiopatii de orice natura, HTA. Dupa incheierea unei cure de dezgust este indicata o terapie de intretinere, fie cu disulfiram 0,125 mg/zi (1/2 tb) timp de mai multe luni, fie cu me-tronidozol, in doze de 0,51 g/zi, care ar aa un efect de mentinere a fenomenelor de intoleranta fata de alcool obtinute prin terapia de dezgust. Psihoterapia individuala si de grup constituie un element indispensabil in lupta cu succes contra apetentei alcoolice. Ea se face inca din primele faze ale tratamentului si se continua o perioada indelungata in postcura, in special sub forma psihoterapiei de grup. Un rol important in aceasta directie revine centrelor de sanatate mintala.

Cu toate tratamentele instituite, procentul esecurilor in terapia apetentei alcoolice se mentine inca ridicat. Insuccesele se datoreaza in parte si abordarii terapeutice relativ tardi in multe cazuri, cind personalitatea bolnavului este profund modificata, cu resursele disponibile unei readaptari insuficiente. Profilaxie. Scaderea morbiditatii prin alcoolism nu poate fi conceputa in afara unor masuri profilactice. Acestea constau in principal in masuri de educatie sanitara, in popularizarea efectelor noci ale abuzului de bauturi alcoolice si printr-o proanda antialcoo-lica sustinuta. Tratamentul psihozelor acute alcoolice, a). Delirul alcoolic subacut este tratat de urgenta, in unitati spitalicesti de profil. Obiectile lui sint: scaderea agitatiei psiho-motorii; prima masura consta in administrarea unei doze moderate de bauturi alcoolice pentru a evita accentuarea fenomenelor prin sevraj. Uneori dupa aceasta, bolnavul se linisteste, tremuraturile dispar, iar productiile psihopatologice diminua in intensitate; urmeaza aplicarea unor psihotrope cu efecte sedati. Dintre cele mai eficiente se considera butiro-fenonele (in doze de 510 mg/zi inj. sau per os in functie de starea bolnavului), fenotiazinele injecile (plegomazin, 150 300 mg/zi). in ultimul timp se recomanda tranchilizantele: Dia-zepam i.v., 3050 mg/zi, sau meprobamat i.v. 4001200 mg/zi. Prin aceasta se obtine o sedare rapida si buna a bolnavului. Administrarea barbituricelor este contraindicata in starile de impregnatie alcoolica, ele dind fenomene de potentare cu deprimarea centrilor respiratorii si ca atare pericol de aparitie a colapsului. Reechilibrarea hidroelectrolitica constituie o masura de urgenta; util ar fi sa se aplice numai dupa efectuarea prealabila a ionogramei dar uneori necesitatile practice impun instituirea urgenta a masurilor de rehidratare.

In acest scop se utilizeaza perfuzii cu ser glucozat izotonic sau solutii saline care sa asigure un bilant biologic normal. Vitaminoterapia va viza in primul rind carentele in vitaminele din grupa B, datorate atit aportului insuficient, cit si absorbtiilor deficitare, astfel se recomanda administrarea dozelor mari de vitamina Bj, B6, B12, C si PP. Masuri igieno-dietetice. Bolnavul va fi izolat intr-o incapere linistita: metodele de contentie mecanica vor fi evitate pe cit posibil. Se va asigura un aport energetic suficient, din care sa nu lipseasca glucidele si proteinele. Daca bolnavul nu se poate alimenta singur, se va recurge la alimentatia artificiala, (v. ALIMENTATIE ARTIFICIALA). Tratamentul psihozelor delirante alcoolice. O importanta deosebita se acorda sevrajului. Dupa realizarea acestuia, masurile terapeutice vor aa in dere in primul rind resilirea proceselor meolice prin aport energetic si vitaminic corespunzator, la care se adauga psihotrope (fenotiazine, butirofenone). Tratamentul encefalopatiilor alcoolice are in dere mai ales masurile igieno-dietetice si de sustinere a functiilor vitale. Se-vrajul are efecte favorabile atit in psihoza Korsakov cit si in encefalopatia Gayet-Wernicke. Unii autori comunica bune rezultate cu o terapie vitaminica, sustinuta (din seria B), ple-cind de la considerente patogenetice. Pe linga acestea, se va aplica o terapie cu psihotrope adecvata, in derea reducerii agitatiei, confuziei si a productiilor psihopatologice. Tratamentul dementelor alcoolice este mai mult simptomatic, evolutia acestora raminind grava si dupa realizarea sevrajului. Practic, tratamentul se reduce la masuri igieno-dietetice si corecti. Expertiza capacitatii de munca in A.C. De multe ori se ridica asemenea probleme in evolutia A.C. Rezolvarea lor nu este usoara, avind in dere faptul ca incapacitatea temporara de munca a bolnavului alcoolic este rezultatul unei conduite de autointoxicare permanenta, practicata constient. In A.C. fara modificari insemnate de personalitate, bolnavul va fi mentinut pe cit posibil in cimpul muncii. Influenta exercitata de colectivul de munca asupra bolnavului poate aa un rezultat pozitiv, prin forta exemplului personal si colectiv. In accidentele psihotice (acute sau cronice), precum si in denilarile intelectuale insemnate (de aspect demential), bolnavul prezinta o incapacitate partiala sau totala de munca (temporara sau definitiva), imprejurari in care se vor aplica prederile legale privind asistenta sociala a acestor bolnavi, diferentiate in functie de particularitatile fiecarui caz in parte. Expertiza medico-judi-ciara in A.C. Starea de ebrietate si impregnatia in A.C. nu constituie circumstante atenuante atunci cind bolnavul comite diferite delicte cu caracter penal; ea poate fi considerata ca o circumstanta agravanta. Este adevarat ca impregnatia alcoolica mareste agresivitatea bolnavului si favorizeaza reactiile de scurt circuit diminuind concomitent cenzura morala, dar bolnavul ajunge in aceasta stare constient si de multe ori deliberat. Discernamintul bolnavului se considera diminuat si acesta beneficiaza de circumstante atenuante sau chiar de suspendarea lui numai cind delictele sint comise in stare de betie patologica sau intr-un episod psihotic acut si grav. Aici este necesara o evaluare a responsabilitatii in functie de particularitatile fiecarui caz. Pentru A.C. cu deficiente psihice gra si tendinte spre acte antisociale, legislatia noastra prede masuri de internare cu tratament obligatoriu in unitati special destinate, conform prederilor art. 12/1965 si 114/1970 din Codul Penal.