Notiune recent intrata in uzul medical prin care se intelege diminuarea noila pina la oprire a functiei endocrine sexuale la barbati, fiind similara cu notiunea de menopauza. Nu exista un consens unanim in aceasta privinta; multi psihiatri si endocrinologi considera ca la barbati nu se poate rbi in mod normal de o inlutie hormono-glan-dulara, functia de reproducere si libidoul pastrindu-se pina la virsta inaintata. Ar fi rba mai mult de o "virsta critica" determinata de cauze extraendocrine, cu manifestari pe psihic prin simptome neurotice polimorfe. Pentru cei care pledeaza pentru individualizarea andropauzei, aceasta are urmatoarele caracteristici: a) apare mai rar si mai tirziu (dupa 65 de ani) fata de menopauza; b) variatiile sint mai mari, in ceea ce priveste data aparitiei. Sint citate cazuri la virsta de 3040 ani; c) A. este insotita de tulbu

rari psihoafective si vegetative, ca de exemplu depresie, anxietate, scaderea eficientei intelectuale, diminuarea simtului genezic etc. In general, tulburarile psihice din A. sint mult mai putin exprimate decit cele din menopauza; d) simptomele sint bine influentate de terapia hormonala (testosteron) fapt care, pentru unii endocrinologi si psihiatri, constituie o proba diagnostica. Cercetarile moderne au aratat semnificatia procesului de inlutie. Scoala romaneasca de endocrinologie, in frunte cu I. C. Parhon, St. Milcu, Marcela Pitis, a adus o contributie insemnata la elucidarea mecanismelor endocrine. Fenomenele de imbatrinire precoce au fost bine studiate de Ana Aslan, care a propus si introdus o medi-catie originala