Termen impropriu, sub care si astazi a ramas descrisa o forma speciala de neuroza observata la fetele tinere. Ea a fost descrisa de Lasegue (1873) si denumita astfel de Huchard, in 1883. Cremieux (in 1942) a precizat cele 4 simptome principale pe care se bazeaza: puerilism mintal, slabire progresiva, absenta poftei de mincare si amenoree. Debutul afectiunii apare la virsta de 1014 ani, aproape exclusiv la fete; acestea devin excesiv de preocupate de starea lor ponderala si fac tot posibilul spre a nu minca de teama sa nu se ingrase (evita mesele, recurg la purgati drastice si chiar la vomiti, atunci cind familia supragheaza alimentatia etc). De obicei bolnava devine capricioasa, incapatinata, se inchide in sine, nu raspunde la intrebarile ingrijorate ale parintilor si se izoleaza intr-o tacere ostentativa ori de cite ori este intrebata in legatura cu refuzul sau de a minca. Amenoreea este intotdeauna prezenta si alaturi de ea se remarca o hipotensiune arteriala cu bradicardie si hipoglicemie. Slabirea este progresiva si fara o interntie eficace terapeutica, in timp de 13 ani de la debut, se poate ajunge la o stare de casexie grava, uneori irecuperabila. Astazi prognosticul acestei neuroze continua sa ramina ser din moment ce decesul survine in 10% din cazuri. Etiopatogenia AM. ramine inca insuficient elucidata. Endocrinologii, care au incercat sa explice intreaga simptomatologie pe baza tulburarilor hormonale, nu au reusit sa redreseze starea printr-o opoterapie recomandata (Bickel, Klotz etc). Psihiatrii si psihologii au pus in evidenta un decalaj intre dezvoltarea somatica si psihica, imaturitatea fiind unanim admisa. De asemenea s-au remarcat o serie de tulburari in relatiile familiale, unde parintii intretin o atmosfera de tensiune continua sau de prea mare libertate, in contrast evident cu exigentele obisnuite pe care le cere virsta scolara si pubertatea. Decourt localizeaza in zona diencefalica sediul fiziopatologic al A.M., explicind prin aceasta interferenta asa de mare a simp-tomelor de tip neurotic cu cele de tip endocrin. Desi majoritatea cazurilor sint observate la virsta pubertatii s-au descris si cazuri de anorexie nervoasa aparute mult mai devreme, la sugari si la prescolari. Tratamentul reclama internare obligatorie pentru o supraghere atenta si continua precum si pentru a indeparta entualele influente noci socio-familiale care au generat si intretinut A.M. Se va trece la o alimentare progresiva, in doze mici si prize repetate. Se recomanda insulinotera-pie si, pentru inceput, chiar o terapie combinata (chimica si electrica), continuata ulterior cu chimioterapie anxiolitica, psihoterapie individuala si de grup, prin care se vor dirija interesele si preocuparile bolnai spre lumea din jur si spre o profesiune corespunzatoare cu posibilitatile si dorintele sale.