Tulburare psihomotorie din grupul modificarilor paroxistice intilnite in isterie si caracterizata prin imposibilitatea bolnavului de a-si mentine fara un sprijin oarecare statiunea bipeda si de a merge. Fara a fi insotita de tulburari ale reflexelor, motilitatii sau a sensibilitatii obisnuite in sindroamele neurologice, A.A. are de obicei un debut brusc, imprevizibil (dupa o trauma psihica) si un sfirsit de asemenea spectacular cu rersibilitate totala. Recidile sint posibile in urmatoarele luni sau ani, fara vreo cauza evidenta. Terapia este indreptata atit spre rezolvarea factorilor psihotraumatizanti cit-si spre folosirea unor metode sugesti-combinate cu psihotrope.