Boala generala determinata multifactorial si cu o patogenie complexa, ce are ca fundament o dereglare a homeostaziei meolismului lipidic, la care se asociaza o serie de
tulburari meolice generale, de hemo-staza, vasomotricitate, cit si tulburari locale ale peretului arterial, cu precadere in intima. Consecintele, in ordinea dinamicii evolutive, sint reprezentate de constituirea ateromului, ulterior a placii ateromatoase iar in final, stenozarea lumenului vascular si sclerozarea arteriala. Perioada manifestarilor clinice, corespunde stadiului leziunilor anatomice avansate, in general dupa rsta de 45 ani. Localizarea de preferinta a leziunilor aterosclerotice este in arterele mari si mijlocii (aorta, coronare,
artere cerebrale). Referitor la ASC A. Kreindler (1971) arata ca leziunile arterelor cerebrale coexista cu leziuni ale arterelor extracerebrale, ele produc atit
accidente vasculare majore, cit si o
insuficienta irigare cerebrala, care a cel putin initial
se manifesta clinic prin simptome minore. Gama tulburarilor psihice in ASC este variata, ea con-cretizindu-se sindromologic intr-un model neurotic, unul psiho-tic si unul demential. Sindromul
astenic (pseudoneurastenia ASC) este reprezentat de un lou clinic polimorf de aspect neurotic, dominat de cefalee, insomnie, ameteli, tulburari de fixare a atentiei, la care se adauga dismnezia si tulburarile intelectuale de intensitate moderata. De asemenea, bolnavul poate deveni irascibil, prezentind reactii coleroase, care sint facilitate si de labilitatea afectiva a acestor bolna; loul clinic poate avea si o coloratura cenestopatica. Examenul neurologic in aceasta faza edentiaza o simptomatologie frusta, cu caracter pasager (Oblu si colab., 1976). Diagnosticul se sprijina in mare masura pe corelarea datelor examenului psihiatric cu un examen medical somatic si pe o serie de explorari paracli-nice (fund de ochi, EEG, ECG, teste de dislipidemie etc). Sindromul depresiv ce apare pe fondul ASC poate avea note anxioase si cenestopate sau poate fi acompaniat de idei delirante, din seria micromanica. Aceste sindroame depresive se instaleaza brusc pe fondul labilitatii afective caracteristice ASC si au o durata scurta. Sindromul maniacal este intilnit mai rar si se manifesta printr-o stare de agitatie, in special nocturna; euforia poate sa nu domine loul clinic, in schimb este posibil sa decelam uneori idei delirante de tip expansiv.
Alteori, sindromul maniacal ASC poate imbraca forma clinica a unei manii confu/.ive. Tidburarile de constiinta se concretizeaza clinic printr-o simptomatologie confuzional-deliranta, oniroida sau crepusculara, sub forma unor episoade tranzitorii, cu aparitie in special vesperala sau nocturna. Psihoza halucinatorie cronica ASC a fost descrisa de Ballet si Delmas. Debutul se situeaza dupa rsta de 60 ani, iar loul clinic este dominat de existenta unor halucinatii auditive, persistente si intense, iar secundar, ca urmare a existentei tulburarilor halucinatorii, se produc si interpretari delirante (idei de influenta, prejudiciu, persecutie). De subliniat faptul ca psihoza evolueaza fara elemente semnificative de degradare intelectuala. Dementa ASC. De la perioada tulburarilor psihice initiale si pina la faza instalarii unor tulburari psihice ce situeaza bolnavul in cadrul dementei ASG, exista in general o perioada de mai multi ani, caracterizata printr-o evolutie progresiva a simptomatologiei clinice. Aceasta evolutie lenta spre
dementa poate fi marcata atit de perioade de ameliorari si accentuari simptomatologice, cit si de aparitia sau repetarea unuia din sindroamele psihice mentionate anterior (depresiv, maniacal, confuzional etc). Exista insa si posibilitatea ca
tulburarile psihice de tip demential sa fie urmarea unui ictus cerebral. In contextul evolutiei simptomatologiei clinice un element dominant este reprezentat de tulburarile de memorie, care cuprind atit evocarea cit si fixarea. Caracterul episodic initial al tulburarilor mnestice tinde sa dena permanent. De asemenea pe fondul afectiv scazut si frecvent anxios, labilitatea afectiva se accentueaza, apar reactii emotionale puternice, ele fiind declansate de factorii minori din ambianta.
Ca urmare a tulburarilor mnestice si afective se pot manifesta o serie de tulburari de comportament. De remarcat faptul ca bolnai pastreaza multa vreme o atitudine critica fata de tulburarile psihice pe care le prezinta. in perioada cind bolnavul se afla in stadiul demential propriu-zis, tulburarile mnestice den net exprimate, iar capacitatile operationale ale gindirii sint deteriorate. De subliniat insa faptul ca, denivelarea poate sa nu intereseze global si in egala masura toate functiile psihice. in faza avansata a dementei insa, bolnai nu mai sint capabili sa se autoserveasca, den gatosi, motive pentru care necesita o asistenta permanenta. Exitusul surne de obicei prin maladii infectioase intercurente. In cazul dementei ASC, examenul neurologic poate edentia printre altele, agnozii, apraxii etc. in cadrul evolutiei ASC se pot instala de asemenea si o serie de alte tulburari re zeaza aria de cuprindere a specialitatii de neurologie, printre care amintim: crize epileptice; ictusul apoplectic, in general de origine trombotica; paralizia pseudo-bulbara; paraliziile trecatoare ale ateroscleroticilor etc. Tratament. in cuprinsul acestui submodul nu se fac referiri la factorii de risc, a profilaxiei si a terapiei de fond a ASC, care se suprapune terapiei generale ASC. in ceea ce privesc tulburarile psihice din ASC (V. Predesou, 1968), terapia psihotropa se aplica in mod diferentiat in functie de loul clinic si mai ales in functie de sindromul psihic dominant. In rtutea acestui principiu terapeutic indicam urmatoarea schema terapeutica, pe grupe medicamentoase: 1). Tranchilizantele au indicatie in sindroamele neurotice, alaturi de o terapie tonica si roboranta; 2). Neurolepticele, fenotiazine sau butirofenone, au indicatia principala in tulburarile psihice de tip psihotic (sindrom maniacal, confuziv, paranoid etc); 3). Antidepresivele au indicatie in sindroame depresive pe fond ASC. Se va utiliza de preferinta amitriptilina. Imipramina se poate utiliza, dar cu prudenta, in doze initiale mici (25 mg) si cu o crestere lenta a dozelor (25 mg la 3 zile). Cel mai frecvent insa, realitatile clinice impun o asociere de antidepresive cu neuroleptice. Se subliniaza ca in aplicarea terapiei psihotrope in ASC, and in vedere rsta bolnalor, trebuie sa se tina cont de regulile generale de aplicare ale terapiei psihotrope la persoane in rsta, cit si de implicatiile somatice particulare fiecarui caz in parte.
