Sindrom clinic manifestat printr-o tulburare profunda a constiintei, de unde rezulta modificarea functiilor de relatie, acompaniata de o relativa conservare a functiilor getati, in esenta respiratorie si cardiovasculara. Comele au o etiologie complexa, iar criteriile de clasificare sint diferite.

Mentionam 2 clasificari mai importante: fundamentata etio-patogenetic (Voieulescu V., Stoica E.); si dupa criterii de profunzime a comei (Mollaret si Goulon). 1). Etiopatogenetic:
coma prin leziuni primiti ale creierului, care intereseaza cu precadere functiile activatoare ale mezencefalului (boli vasculare cerebrale, tumori, infectii si intoxicatii);

come prin perturbari ale meolismului energetic cerebral, prin aport insuficient de glucoza sau oxigen (hipoxie, hipoglicemie etc);
come prin tulburari ale activitatii enzimatice (intoxicatii, tulburari hidroelectrolitice etc.) 2). Criterii de profunzime:

coma vigila, tulburarea functiei de relatie este incompleta;
coma tipica, abolirea completa a functiilor de relatie;

coma carus, abolirea completa a functiilor de relatie si perturbari tranzitorii getati;

coma depasita, organismul este mentinut in viata exclusiv datorita mijloacelor artificiale moderne, reprezentind un stadiu irersibil.