Este un hormon de natura proteica elaborat de celulele beta din insulele lui Langerhans, unde se gaseste sub forma de proinsulina. Sub influenta stimulului hiperglice-mic, proinsulina se transforma in I., care trece in singe. Principala actiune a hormonului este cea hipoglicemianta; ea se explica in special prin favorizarea penetrarii glucozei sanguine in tesuturi. Are si efecte lipogenetice (creste concentratia trigliceridelor pe socoteala acizilor grasi liberi) si antilipolitice (impiedica augmentarea acizilor grasi liberi in singe, datorita actiunii lipogenetice). Reduce concentratia colesterolului sanguin, stimuleaza centrul vagal bulbar si determina o crestere a secretiei sucului gastric. Indicatii terapeutice. Indicatia majora este reprezentata de diabetul zaharat. I. se mai foloseste ca eupeptic, in tratamentul unor neuroze, iar, in schizofrenie, sub forma de come insulinice ( INSULINOTERAPIA). Efecte secundare. Principala reactie adversa o constituie hipoglicemia, care poate fi de intensitati diferite si cu consecinte diferite; ea poate produce tremuraturi, neliniste, tulburari neurologice. Un alt efect secundar il constituie lipodistrofia insulinica (hipertrofia sau atrofia la nivelul locului de injectie). O alta complicatie este insulinorezistenta. Ea poate fi primara, datorita aparitiei de