Este o metoda biologica folosita in tratamentul neuroluesului, preconizata de Wagner von Jauregg (1917). Indicatia actuala a M. mai ramine PGP. De la introducerea penicilinei in tratamentul sifilisului, unii autori (H. Ey, Lereboullet) considera ca impaludarea nu mai are decit o importanta istorica. Contraindicatiile M. sint reprezentate de boli somatice (afectiuni grave cardiace, renale, hepatice, stari casectice), graviditate, virsta inaintata (peste 60 de ani). Cura se realizeaza prin inocularea bolnavului cu o forma benigna de paludium (Plasmodium vivax, care da febra terta si produce mai putine accidente). Transmisia se face de la om la om (recoltind de la un bolnav impaludat, in plin acces febril, 5-l0 cm3 de singe, care se reinjecteaza, i. sau s.c. bolnavului cu PGP). Dupa o incubatie de 714 zile, apar accesele febrile tipice (cu ascensiuni pina la 39A, transpiratii, frisoane, stare generala alterata). Dupa 812 accese de malarie, se face intreruperea acestora cu antimalarice (1 g. chinina pe zi, timp de 8 zile). M. se practica numai in servicii specializate, fiind necesara o supraveghere clinica foarte atenta a bolnavilor si personal calificat. In afara de asistenta din timpul acceselor, se urmareste starea hepatica, cardiovasculara, pulmonara, hematologica, digestiva, prevenindu-se eventualele complicatii. intru-cit impaludarea poate duce Uneori la o distructie importanta de globule rosii, este necesara corectarea ei in postcura. Rezultatele M. sint evaluate la 1/3 ameliorari substantiale (pina la reluarea activitatii profesionale), 1/3 ameliorari (permitind o convietuire familiara corespunzatoare) si 1/3 esecuri. M. este inclusa alaturi de corticoterapie in cadrul tratamentelor pa-togenetice ale PGP. Ca mecanism de actiune se stie ca M. per-meabilizeaza bariera hemato-encefalica in felul acesta favori-zind patrunderea medicatiei antiluetice. Totodata M. stimuleaza capacitatea de reactivitate a bolnavilor, febra devenind astfel un factor curati