Sint substante care se mai numesc psihopato- sau psihozomimetice, psichedelice, fantastice sau halucinogene. Ele deviaza de la normal activitatea psihica (De-lay si Deniker). Sub actiunea lor se produc stari psihotice mai mult sau mai putin rersibile, similare cu cele din schizofrenie (substante schizofreno-mimetice). Astfel pot aparea
tulburari de perceptie cum sint iluziile si halucinatiile, tulburari de gindire, stari onirice, depersonalizare si derealizare, modificari afecti etc. in cursul actiunii lor se mai produc diferite tulburari neurogetati si psihomotorii. P. produc aceste actiuni la doze foarte reduse (uneori citeva ng/kg, ca in cazul LSD-ului), deosebindu-se prin aceasta de actiunea unor alcaloizi intrebuintati in terapeutica (cocaina, atropina) care pot determina, la rindul lor, tulburari, dar numai dupa doze mari sau in caz de intoxicatii. P. se clasifica, dupa Waser (1971), in felul urmator: aminoacizi si amine (ac. ibotenie, muscimol); derivati de dibenzopiran (tetrahidrooannabinol); derivati de feniletilamina (mescalina, amfetamina si derivatii sai, produsul V111 etc); derivati de indol sau ttripbamina (LSD, bufotenina, psilocibina, psilocina); derivati de piperidina si glicolesteri (Ditran, Sernyl). Simptomele produse de P. pot fi antagonizate eu fenotiazine si butiirofenone. Aceste substante sint utilizate in practici religioase sau in terapia empirica a unor popoare primiti sau a unor triburi. Folosirea abuziva de catre toxicomani a P. si consecintele gra fata de individ si
societate constituie un adevarat flagel in unele tari din apus. P. pot pune in evidenta simptomatologia unei boli psihice inaparente. P. au importanta pentru psihofarmacologie, deoarece, cu ajutorul lor se pot determina "psihoze model", adica psihoze produse experimental per-mitind studiul mecanismelor fiziopaitologice si aspectele clinice generale intilnite in psihoze. Mentionam doar constatarea ca prin meolizarea mescalinei se produce ac. trimetoxifenilace-tic, care este apropiat ca structura chimica de 3, 4 dimetoxi-feniletilamina (DMPEA), oare apare in
urina schizofrenilor (Friedhoff si colab.). Un alt exemplu este dat de actiunea di-tranului. Acesta blocheaza mecanismele oolinergioe centrale si determina tulburarea activitatii SNC. Efectul sau poate fi combatut cu ajutorul unui anticolinesterazic, tetnahidroaminoaari-dina (TAH, Taerine(R)) (Bell si colab.). Aceste citeva exemple ilustreaza rolul P. in elucidarea unor mecanisme de producere a tulburarilor psihice (alte ex. au fost date la HASIS si LSD). Unii autori (A. K. Busch si colab., 1950, H. Leuner si colab., 1962) au incercat sa introduca halucinogenele in psihoterapie (LSD, psilocibina), dar metoda, pe linga faptul ca nu are avantaje, este de^a dreptul periculoasa, fapt pentru care a fost primita cu mari rezer si scepticism de majoritatea psihiatrilor.
