Ansamblul de tehnici standardizate in ce priveste forma de aplicare si evaluarea rezultatelor, folosite pentru edentierea si masurarea unor caracteristice si performante psihologice. Testele au fost utilizate prima data de psihologul englez Catell in 1890. Scopul testelor este de a obtine informatii cit mai exacte si cit mai obiective despre aspectul psihic studiat, astfel incit rezultatele sa nu fie influentate de subiectismul experimentatorului. De asemenea, aceste informatii trebuie sa fie cuantificabile. Calitatile ce se cer unui test sint: fidelitatea, un test bun trebuie sa dea rezultate constante la examinari variate; sensibilitate, rezultatele sa fie destul de nuantate pentru a permite sesizarea diferentelor dintre indizi; validitatea, adica rezultatele obtinute sa reflecte in mod real caracteristicile masurate. Principalele teste psihologice existente pot fi grupate in 2 mari grupe: 1). Teste care studiaza aspectele cognitive si aptitudinile. Din aceasta categorie fac parte testele verbale, non-verbale, senzorio-mo-trice, scalele de evaluare a inteligentei si testele de eficienta. 2). Testele de personalitate zeaza studiul unor trasaturi carac-teriale sau al personalitatii in ansamblu. Dintre cele mai importante se mentioneaza: a). Chestionarele (de ex. chestionarul de 'trasaturi de caracter al lui Catell; Inventarul multifazic de personalitate Minessota (MMPI) s.a.m.d.); b). Testele proiective (de ex., testul TAT, Rorschach ete). De mentionat faptul ca testele nu au o valoare absoluta in silirea unui diagnostic psihiatric si nu pot fi substituite in nici un caz examenului clinic, ele constituie insa metode de examinare complementara deosebit de utile clinicianului, furnizindu-i o mare bogatie de informatii, prind structura personalitatii premorbide a pacientului, disponibilitatile sale, elemente ce pot fi folosite in elaborarea diagnosticului sau la psihoterapie.