Biodinamica protezelor scheletate

Biodinamica protezelor scheletate

In cavitatea bucala, protezele partiale sunt supuse actiunii unor forte multiple, care tind sa le deplaseze in diferite directii si sensuri.

1. Factorii fizici implicati in dislocarea si retentionarea protezelor scheletate

Factorii fizici implicati in dislocarea si retentionarea protezelor sunt in special forte de diferite origini, care actioneaza pe toate suprafetele protezelor.

a. Fortele dislocante ale piesei protetice

Fortele dislocante care actioneaza asupra protezei partiale pot avea directie: verticala, orizontala si oblica.

I. Fortele verticale pot avea sensuri diferite si ca atare au actiune antagonica fie dislocanta, fie de infundare a protezei partiale.

a) Fortele verticale dislocante care produc o tractiune directa a protezei amovibile si sunt implicate in desprinderea involuntara a acesteia sunt generate de:

- alimentele lipicioase;

- dislocarea cauzata de marginile prea lungi ale

protezei si a actiunii musculaturii periprotetice;

- presiunea puternica expulzanta a aerului din

cavitatea bucala, care actioneaza la interfata

proteza-camp in timpul unor acte reflexe: tuse,

stranut, voma;

- forta gravitationala, la maxilar.

b) Forte verticale de infundare ale protezei sunt generate de fortele de masticatie si fortele de presiune aparute in parafunctii, contactele dento-dentare din deglutitie.

II. Fortele orizontale sau oblice apar in special in miscarile de lateralitate ale mandibulei si in masticatie. Ele sunt generate, in special, de relieful ocluzal al dintilor artificiali, de contactele dento- dentare neperformante cu antagonistii (in ocluzie) sau de montarea incorecta a dintilor pe creasta aleveolara.

III. Fortele implicate in basculare-rotatia protezelor sunt determinate de: conuratia campului protetic, relieful ocluzal inadecvat, montarea gresita sau supradimensionata a dintilor artificiali pe creasta, stabilirea unor relatii ocluzale neechilibrate.

b. Fortele de retentie ale protezei mobilizabile

Retentionarea protezelor partiale este dependenta in primul rand de proiectarea si confectionarea mijloacelor de mentinere, sprijin si stabilizare. Alaturi de acestea, in retentia acestor piese protetice mai intervin si celelalte componente ale campului protetic si ale protezei, care impreuna realizeaza:

- forta de retentie determinata de suprafetele in

contact;

- retentia datorata convergentei dintilor stalpi;

- retentia legata de forta de frecare (suprafata

neteda sau rugoasa);

- tipul de legatura mecanica realizat intre proteza

si dintii restanti.

a) Forta elastica sta la baza principiului de actiune a crosetelor elastice.

b) Forta de frictiune depinde de masa corpurilor si coeficientul de frecare a celor doua materiale in contact. La proteza partiala retentia directa prin frictiune se manifesta prin aplicarea de crosete circulare, a mijloacelor directe de retentie sau atasamentelor, care gliseaza pe dintii stalpi

c) Forta gravitationala poate interveni defavorabil la maxilar si favorabil la mandibula in ceea ce priveste retentia pieselor protetice.

d) Presiunea negativa de la interfata dintre baza protezei si campul protetic este mai rar utilizata la edentatia partiala ca factor adjuvant de retentie.

e) Forte minore care retentioneaza proteza amovibila. Acestea sunt dependente de cantitatea si calitatea filmului salivar, fiind reprezentate de: coeziune, tensiune superficiala, adeziune si vascozitate.

2.Stabilitatea statica a protezelor mobilizabile

Prin statica protezelor partiale se intelege conceperea si realizarea unei piese protetice, la care sa se poata determina si stabili conditiile de echilibru a fortelor.

Principiile fundamentale ale echilibrului stabil sau ale stabilitatii

a) Contentia protezelor este determinata de:

1.- legatura rigida sau elastica a protezei cu

elementele campului protetic;

2.- marirea poligonului de sustentatie;

3.- necesitatea unei multiplicari a mijloacelor de

stabilizare sau a unor forte de retentie

aditionale pentru situatii deficitare.

b) Sustentatia se defineste ca proprietatea unui corp de a se mentine la un anumit nivel in masa unui fluid sau a unui suport vasco-elastic, prin mijloace adecvate. Ea este direct implicata in sprijinul mixt al piesei protetice. Cu cat baza si numarul pilierilor alesi este mai mare, cu atat poligonul de sustentatie se amplifica si stabilitatea va creste. Cu cat ancorarea se va face in mai multe directii, cu atat stabilitatea va creste.

c) Legea polinomului se va aplica pentru stabilizarea statica dar si dinamica a protezei. In acest sens se poate calcula suma coeficientilor de masticatie ai dintilor de sprijin, pe care ii am cu suma corespondenta a dintilor artificiali. Pentru ca fortele active sa fie neutralizate de fortele de rezistenta, suma coeficientilor de masticatie a dintilor stalpi va trebui sa fie mai mare sau egala cu cea a dintilor inlocuiti. Cand acest deziderat nu se poate obtine, este necesara extinderea componentelor protezei pe dinti suport suplimentari, o ancorare bilaterala extinsa sau utilizarea unor ruptori sau amortizori de forte.

d) Simetria in protetica este un element esential pentru adaptarea rapida a pacientului la piesa protetica.

e) Centru de greutate.

Din punct de vedere static, centrul de greutate al protezei trebuie sa se proiecteze pe zona de stabilitate maxima a suprafetei de sustinere. Esential este, ca greutatea protezei sa se repartizeze uniform pe toate structurile campului protetic, pe care se sprijina.

f) Echilibrarea presupune o anulare a fortelor dinamice asimetrice, care se exercita asupra componentelor sistemului din cauza miscarii diferite a acestora.

g) Sprijinul protezei partiale se poate realiza practic in trei variante:

sprijin parodontal pur;

sprijin muco-osos;

sprijin mixt, dento-parodontal si muco-osos.

Linia de sprijin a protezei uneste pintenii ocluzali si supracingulari si delimiteaza zona de sprijin parodontal.

3.Stabilitatea dinamica a protezelor mobilizabile

Efectul de parghie al seilor terminale

Efectul de parghie este prezent mai ales la seile terminale, dar apare si in alte tipuri de edentatie partiala. La protezele mobilizabile principiile parghiei de gradul I si II se aplica in mod curent. Forta activa, care declanseaza una din deplasarile protezei sau bascularea ei, se aplica pe dintii artificiali si se transmite seilor. Forta de rezistenta apare la nivelul dintilor naturali restanti sau preparati si incoronati.

Cazul tipic de parghie de gradul I este acela cand proteza scheletata cu sprijin mixt este conceputa cu pinten ocluzal plasat inspre edentatia terminala. Seaua protezei cu dintii artificiali constituie bratul pe care se aplica forta activa - intruzoare (de masticatie ), iar bratul activ al crosetului va constitui bratul de rezistenta. Rotatia protezei va apare dupa punctul de sprijin, care este pintenul ocluzal. Efectul este mobilizarea dintelui stalp si atrofia crestelor alveolare, prin bascularea extremitatii distale a seii.

Parghia de gradul I nu va putea realiza o compensare optima a fortelor de masticatie si va determina o infundare neuniforma a seii protetice terminale. De aceea, se va folosi predilect in edentatiile intercalate sau aditionale ale claselor I si a II-a Kennedy (modificari).

In cazul parghiei de gradul II, pintenul ocluzal, care reprezinta punctul de sprijin al parghiei, se va plasa in fosa meziala a dintelui stalp dinspre edentatie, devenind punctul de sprijin al acesteia.

Forta activa se va distribui pe sea si dintii artificiali. Bratul de rezistenta este exprimat valoric - dimensional prin distanta reperabila dintre pinten si varful bratului activ al crosetului.

Cand forta activa nu se poate echilibra de catre forta de rezistenta este necesar sa utilizam un numar suplimentar de dinti ca suport, elemente contrabasculante aditionale, sau sa utilizam sisteme speciale, dintre care ruptorii sau amortizorii de forte par a fi cei optimi.

Raportul dintre poligonul de presiune (stabilitate) si poligonul de sprijin al protezei partiale.

Este cunoscut, faptul ca, poligonul de sprijin este o suprafata constituita din mai multe segmente de linii drepte care unesc pintenii ocluzali, supracingulari sau incizali. Poligonul de sustinere, de presiune sau stabilizare este practic suprafata - suport (baza) a protezei partiale, extinsa functional. Ea este delimitata de intinderea protezei atat in zona dentata, cat si in zona edentata sau pe bolta palatina.

Postulatul lui Slavicek sustine ca, pentru situatii ideale, poligonul de presiune trebuie sa fie egal sau mai mic decat cel de sprijin. Axa de sprijin ar trebui sa se dispuna cu putin in interiorul mijlocului crestei alveolare. Acest fapt se intampla doar in situatii ideale (dupa Coca), pentru ca in situatia cand avem o edentatie partiala maxilara (in zona laterala), cu absenta caninului, axa de sprijin se plaseaza mult spre oral fata de pozitia dintilor artificiali.

Tendintele de deplasare si deplasarile posibile ale protezei partiale

Exista doua aspecte care se analizeaza privind deplasarile protezelor partiale si anume:

- tendintele de deplasare in cele trei uri

anatomice;

- rotatiile protezelor.

Tendinte de deplasari:apar sub actiunea fortelor cand proteza are mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare principale, precum si mijloace auxiliare eficiente, adica impiedica aceste deplasari. Efortul de neutralizare a deplasarilor este suportat mai ales de dintii restanti (in mod deosebit de dintii stalpi) si mai putin de catre suportul muco-osos.

Deplasarile posibile apar tot sub actiunea unor forte dislocante cand proteza se poate deplasa fara ca miscarea sa poata fi neutralizata.

Tendintele si deplasarile posibile ale protezelor partiale se fac in sens vertical, orizontal si rotatoriu.

1. Tendintele de deplasare in vertical ale protezei partiale scheletate

Tendintele si deplasarile posibile in directie verticala, pot avea doua sensuri si anume:

- gingivo-ocluzale ( de desprindere);

- ocluzo-gingivale ( de infundare).

Desprinderea protezei partiale se traduce prin indepartarea completa a protezei de pe campul protetic in sens gingivo-ocluzal, urmand axa de insertie. Cele mai importante forte care actioneaza in acest sens sunt date de muschii coboratori ai mandibulei, orbicularul buzelor, muschii mimicii, de alimente lipicioase, acte reflexe, supraextinderea protezei, care pot sa exercite tractiuni destul de mari asupra protezei.

La protezele scheletate, mentinerea este asigurata de portiunea flexibila subecuatoriala a bratului retentiv al crosetelor turnate si cu ajutorul unor dispozitive speciale, prefabricate sau realizate in laborator, care in majoritatea lor asigura mentinerea prin frictiune.

Aceste dispozitive au fost create si din motive fizionomice, fiind mai putin vizibile decat crosetele sau chiar nesesizabile de persoane neavizate la zona de imbinare proteza-dinte stalp.

In afara mijloacelor principale, directe, de mentinere, mai intervin, cu rol secundar in ancorarea protezelor partiale si mijloacele auxiliare care sunt reprezentate de:

- adeziunea dintre mucoasa si baza protezei;

- retentivitatile anatomice reprezentate in special

de tuberozitatile maxilare si uneori de crestele

retentive;

- tonicitatea musculara, care intervine mai ales

cand seile sunt extinse si modelate functional;

- frictiunea dintre dintii restanti si elementele

constitutive ale protezei scheletate, ca brate

opozante, mai ales cele aplicate pe coroane cu

prag, care au un contact mai mare cu dintele,

conectorii secundari proximali si interdentari,

crosetul continuu, conectorii principali dento-

mucozali, ca si placa protezei acrilice, care vine in contact cu dintii restanti;

- lustruirea perfecta a protezei, care impiedica

actiunea de desprindere a alimentelor lipicioase

Infundarea protezei partiale se traduce prin deplasarea piesei proteice, sensul fiind ocluzo-gingival. Fortele care actioneaza in aceasta directie sunt reprezentate de forta functionala de masticatie, deglutitie, parafunctii, bruxism, relieful ocluzal, echilibrarea incorecta a ocluziei, dimensiunea verticala de ocluzie marita.

Infundarea este numai o tendinta de deplasare in cazul protezelor scheletate, care trateaza edentatii de clasa a III-a, deoarece elementele de sprijin parodontal plasate la extremitatile seilor impiedica eficient aceasta deplasare. Elementele de sprijin parodontal sunt reprezentate de: pinteni ocluzali, portiunile supraecuatoriale ale bratelor crosetelor, gherutele incizale, pintenii supracingulari, sistemele speciale. Conectorii principali dento-mucozali au si ei rol de opritori de infundare. Infundarea protezei partiale poate fi atenuata, dar niciodata oprita complet.

2.Tendintele de deplasare in sagital si transversal a protezei partiale scheletate

Tendintele si deplasarile posibile se pot face in sagital (mezializari sau distalizari) si in transversal, vestibulo-oral.

A. Mezializarea este o tendinta de deplasare, ea fiind favorizata de distanta de amplasare a elementelor contabasculante fata de axa de basculare. Aceasta deplasare depinde de:

a) lungimea seilor terminale (daca seaua terminala este mai lunga, tendinta de basculare prin desprindere este mai mare);

b) edentatiile terminale de creste ascendente spre distal la mandibula si descendente spre distal la maxilar;

c) contacte premature protruzive in relatie centrica.

Mezializarea este oprita de prezenta dintilor restanti, mai ales frontali, proteza proptindu-se in acesti dinti. Cei mai vulnerabili la solicitarile date de proteza sunt dintii laterali izolati, de aceea, pentru a mari valoarea lor parodontala, trebuie solidarizati de alti dinti.

Daca dintii laterali au puncte de contact, pot rezista la solicitarile orizontale meziale date de proteza. Dintii frontali, prin elementele protetice cu care vin in contact-croset continuu, conectori principali dento-mucozali, placa acrilica, se opun acestei deplasari. Efortul de mezializare este preluat insa, in cea mai mare parte, de dintii laterali si numai cand acestia lipsesc, solicitarea dintilor frontali va fi mult mai nefiziologica. In aceste situatii, solidarizarea dintilor frontali este bine venita.

B. Distalizarea este si ea tot o tendinta de deplasare, fiind favorizata de creste descendente spre distal la mandibula si ascendente spre distal la maxilar, situatii mai rar intalnite.

Contactele dentare neechilibrate pot impinge proteza maxilara spre distal. Distalizarea este oprita in special de dintii restanti laterali, prin elemente protetice care se aplica pe ei - brate opozante, pinteni ocluzali, conectori principali dento-mucozali si placa protezei acrilice, care fac contact cu dintii laterali.

Sistemele speciale, gen culise, telescoape, bare se opun distalizarii.

C. Deplasarile in transversal sunt de asemenea numai tendinte de deplasare, fiind favorizate de atrofii mari ale crestelor laterale, sau de miscarile laterale ale mandibulei, cu contacte dento- dentare neechilibrate. Dintii restanti, si mai ales dintii laterali, prin elementele protetice aplicate pe ei - barele opozante, portiunea supraecuatoriala a bratelor retentive ale crosetelor turnate, pintenii ocluzali si conectorii secundari interdentari, se opun deplasarilor laterale ca si baza protezei acrilice, care face contact cu dintii. Montarea incorecta a dintilor laterali si alegerea lor neadecvata (mai mari decat latimea crestei) duce invariabil la deplasari in transversal.

Deplasarile vestibulo-orale sunt oprite prin corelarea marimii dintilor artificiali cu marimea crestei si realizarea unor rapoarte ocluzale optime.

3. Rotatiile protezelor partiale (basculari)

Rotatiile protezelor scheletate se produc in doua sensuri: sagital si transversal.

A. Rotatiile dupa axe transversale sau oblice

Acestea sunt de doua feluri: bascularea prin desprindere si prin infundarea extremitatii distale a seilor terminale sau a seilor frontale in edentatiile de clasa a IV-a intinse.

a)- bascularea prin desprinderea extremitatii distale a seilor.

Aceasta rotatie apare in edentatiile de clasa I si a II-a, tratate cu proteze scheletate care au sprijin mixt. Cauzele se datoreaza alimentelor adezive, unor sei care depasesc limitele periferice fiziologice ale campului protetic, gravitatia pentru protezele maxilare mai ales cand sunt putini dinti restanti, actele reflexe ca tuse sau stranut.

Axa dupa care se face aceasta rotatie este transversala in edentatiile de clasa I si oblica in edentatia de clasa a II-a si trece prin varfurile extremitatii libere a bratelor retentive ale crosetelor plasate cel mai posterior. Aceasta axa se mai numeste si axa de rotatie secundara sau fulcrum line secundara.

Elementele care se opun acestei deplasari, se numesc mijloace de mentinere indirecta sau elemente contabasculante.

b)- bascularea prin infundarea extremitatii distale a seilor. Aceasta rotatie este o deplasare posibila, care nu poate fi oprita de nici un element protetic. Apare la protezele scheletate, care trateaza edentatiile de clasa I, a II-a si a IV-a, cu lipsa tuturor frontalilor. Se produce in urma actiunii fortelor de masticatie. Bascularea prin infundare este posibila datorita rezilientei mucoasei crestelor si va avea o amplitudine mai mare cand se adauga si atrofia osului pe care se sprijina seile.

Axul, dupa care se face aceasta rotatie sagitala, se numeste ax de rotatie primara sau fulcrum line primara.

Bascularea prin infundare, este de amplitudine mai mare la mandibula, datorita rezilientei si laxitatii mucoasei. Bascularea prin infundare nu se poate contracara datorita diferentei dintre rezilienta mucoasei si rezilienta parodontala, care nu se poate compensa optim.

B. Rotatiile dupa axa sagitala (bascularea laterala)

Bascularea laterala poate sa apara la toate tipurile de proteze partiale, atat scheletate, cat si acrilice, in edentatiile de clasa I, a II-a si a III-a. In edentatiile de clasa I si a II-a, bascularea transversala se datoreaza montarii gresite a dintilor artificiali, in afara mijlocului crestelor sau a unor dinti artificiali mai lati, ativ cu latimea crestelor.

Axul, dupa care se face rotatia este sagital, fiind plasat de partea activa a arcadei dentare, bascularea producandu-se pe partea inactiva.

Bascularea laterala se mai poate produce si atunci cand exista un torus palatin trecut cu vederea de medic, deci nu a dat indicatii de foliere. In aceste cazuri bascularea laterala se face dupa un ax sagital, care trece prin torus. Folierea va fi proportionala cu diferenta de rezilienta dintre cele doua zone.