Rezistenta structurala

REZISTENTA STRUCTURALA

Restaurarea protetica trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub actiunea solicitarilor functionale si/sau parafunctionale. Ea trebuie sa fie suficient de rigida pentru a nu se flecta.

Rigiditatea restaurarii este conditionata de grosimea si tipul materialului din care se confectioneaza. Acestea determina concomitent si rezistenta la uzura. Prin urmare rezistenta stmcturala a restaurarii poate fi 414d37e asigurata printr-o preparare corecta a dintelui, prin adaugarea unor structuri de intarire, prin alegerea judicoasa a designului zonei terminale a bontului si a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

Prepararea bontului

Bontul trebuie sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei restaurari cu peretii suficient de grosi care sa reziste m timp la fortele ocluzale. Grosimea materialului trebuie sa fie suficient de mare pentru a oferi restaurarii rigiditate si rezistenta la uzura. Grosimea se va limita la spatiul creat prin preparare si nu se va recurge la supraconturarea suprafetelor axiale si/sau ocluzale ale restaurarii. Numai m acest fel proteza va reface rapoartele ocluzale functionale, iar contumrile axiale normale vor preveni aparitia problemelor parodontale.

Profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale constituie coordonatele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator in protezarea fixa.

Prepararea suprafetei ocluzale

Rezistenta restaurarii depinde in mare masura de grosimea materialului la nivelul suprafetei ocluzale. in acest scop, in timpul prepararii bontului se va asigura un spatiu interocluzal suficient de mare. in caz contrar restaurarea va fi prea subtire, aplatizata, fara reliefuri cuspidiene. Cu timpul ea se va perfora (. 11.41.). Ca sa se evite un sacrificiu inutil de substanta dura dentara se preconizeaza o slefuire diferentiata a suprafetei ocluzale. Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se asigure un spatiu liber de: 1,5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si Imm la nivelul cuspizilor de ghidaj, care sunt solicitati mai putin. Coroana metalo-ceramica - la care placajul acopera si suprafata ocluzala - necesita un spatiu aditional de 0,5 mm. Coroanele integral ceramice reclama, m schimb, un spatiu interocluzal de 2 mm.

Prepararea suprafetei ocluzale a bontului se va face uniform, urmarind pantele cuspidiene si santurile corespunzatoare (. 11.42.). in fmal forma suprafetei ocluzale a bontului va reproduce, stilizat, forma suprafetei ocluzale a dintelui. Aceasta metoda permite obtinerea unui spatiu suficient fata de antagonisti, m conditiile conservarii stmcturilor dure dentare. Ea

. 11.41. Prepararea ocluzala insuficienta nu asigura spatiul necesar pentru o restaurare de grosime adecvata (54)

. 11.42. Prepararea corecta a suprafetei ocluzale trebuie sa reproduca pantele cuspidiene. Se va evita aplatizarea acestei suprafete a bontului (54)

previne scurtarea exagerata a bontului. Implicit nu vor fi prejudiciate vitalitatea organului pulpar, retentia si stabilitatea restaurarii. in plus, o suprafata ocluzala preparata anatomic confera rigiditate restaurarii prin efectul ondulat ' al urilor cuspidiene.

Prepararea corecta a suprafetei ocluzale se realizeaza folosind santuri de orientare si/sau instmmente diamantate calibrate. in situatiile mai dificile se poate apela la o cheie confectionata din silicon chitos.

in cazul dintilor migrati vertical si/sau orizontal se recomanda prepararea individualizata a suprafetei ocluzale. La preparare se va tine cont si de morfologia dintelui in cauza si de cea a antagonistilor.

Medicul trebuie sa posede imaginea foarte clara a viitorului bont inca de la inceputul prepararii. Adesea este utila confectionarea unui model de studiu montat m articulator pe care sa se realizeze prepararea bontului si modelarea machetei din ceara a viitoarei restaurari. Astfel se poate determina exact cantitatea de substanta dentara care va fi indepartata la prepararea bontului m cavitatea bucala.

De exemplu, de pe suprafata ocluzala a unui dinte extruzat se vor indeparta mai mult de 1,5 mm, pentru a obtine o restaurare care se incadreaza in ul de ocluzie.

Prepararea ocluzala uniforma a unui dinte basculat sau malpozitionat, a cami suprafata ocluzala nu este paralela cu tabla ocluzala, ar da nastere unui spatiu prea mare fata de dintii antagonisti, cu scurtarea exagerata a peretelui axial mezial al bontului. in acest caz de la nivelul cuspizilor meziali se poate indeparta o cantitate mai redusa de substanta dura dentara (. 11.43.). Nu este necesara reducerea ocluzala cu Imm pentru a obtine un spatiu interocluzal de 1mm.

Se va evita aplatizarea suprafetei ocluzale a bontului (. 11.42.). Aceasta ar permite obtinerea unui spatiu suficient fata de dintii antagonisti numai printr-o scurtare exagerata a peretilor axiali ai bontului. Pe langa prejudicierea retentiei si a stabilitatii, se produce apropierea exagerata de coamele pulpare. Pentru a evita aceste complicatii, medicul va prepara adeseori insuficient o suprafata ocluzala plata, pentm a conserva tesuturile dure dentare. Materialul va avea o grosime prea mica la nivelul santurilor si fosetelor, existand riscul de perforare a restaurarii la finisarea in laborator sau in timp, sub actiunea fortelor ocluzale.

Se va evita si crearea unor pante

cuspidiene prea abrupte, nenaturale, care formeaza muchii ascutite (. 11.44.). Acestea determina concentrarea de stress si impiedica adaptarea perfecta a restaurarii pe bont. Se recomanda prepararea unor pante cuspidiene line, cu muchiile rotunjite. Se va evita adancirea exagerata a fosetei centrale.

Bizotarea cuspizilor de sprijin.

In zona cuspizilor de sprijin, unde solicitarile functionale sunt mai intense, grosimea materialului trebuie sa fie mai mare. Aceasta cerinta se realizeaza prin crearea unui inclinat (bizou) larg pe versantele orale ale cuspizilor palatinali si pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari mandibulari (. 11.45.).Bizoul cuspizilor de sprijin va avea o directie paralela cu panta cuspidului antagonist Se asigura astfel rezistenta restaurarii in aceasta zona critica.

Simultan se elimina si muchia ascutita dintre suprafata ocluzala si cea axiala, care reprezinta o zona de concentrare mare de stress. ;

in cazul ocluziei incmcisate, valoarea functionala a cuspizilor este inversata. Bizoul se va prepara pe cuspizii vestibulari maxilari si pe cei linguali mandibulari (. 11.46.). Prin urmare analiza rapoartelor ocluzale este foarte importanta inainte de a incepe prepararea bontului.

Bizotarea cuspizilor de sprijin permite obtinerea unui spatiu adecvat fata de dintii antagonisti, fara un sacrificiu inutil de substanta dentara.

Daca in cursul prepararii bontului se omite prepararea unui bizou larg la nivelul cuspizilor de sprijin pot sa apara urmatoarele probleme:

Modelarea unei machete cu un contur . normal va avea drept rezultat tumarea unei restaurari cu pereti subtiri in. dreptul muchiei fbrmate de peretii

ocluzali cu cei axiali ai bontului. Proteza va fi lipsita de rezistenta m aceasta zona de mari solicitari functionale (. 11.47.a).

Daca se modeleaza macheta la o grosime suficienta, restaurarea va fi supraconturata la acest nivel si vor aparea contacte premature si interferente ocluzale. Medicii lipsiti de experienta realizeaza echilibrarea ocluzala m mod incorect, slefuind din dintele antagonist (. 11.47.b).

Grosimea adecvata si conturul normal al restaurarii fara bizou la nivelul bontului se pot obtine numai prin slefuire exagerata a peretelui axial. Pe langa sacrificiu inutil de substanta dura dentara, procedeul anihileaza rolul de retentie al suprafetei axiale (. U.47.C).

Prepararea suprafetelor axiale

La nivelul suprafetelor axiale se pune aceeasi problema a asigurarii unei grosimi adecvate a peretilor restaurarii. Spre deosebire de suprafata ocluzala, peretii axiali prea subtiri risca sa sufere, de obicei, distorsionari si nu perforari (. 11.48.).

Daca prepararea suprafetei axiale este insuficienta, o restaurare cu contumri nomiale ya fi;

. 11.47. in absenta bizoului de la nivelul cuspidului de sprijin apar: a. Grosimea inadecvata a metalului in zona de solicitari maxime;b. Supraconturarea suprafetei ocluzale, cu aparitia consecutiva de contacte premature si/ sau interterente ocluzale;

c. inclinarea exagerata a peretelui axial vestibular,cu prejudicierea retentiei (54).

prea subtire si deformabila De cele mai multe ori grosimea va fi asigurata m laborator, dar cu pretul unei supraconturari a peretilor axiali ai restaurarii. Se asigura astfel rezistenta structurala pe seama sanatatii parodontale, deoarece supraconturarea axiala conduce la inflamatie gingivala prin favorizarea acumularii de placa bacteriana.

Structuri de intarire

Toate elementele aditionale, de tipul santurilor si casetelpr, care maresc. ngiditatea restaurarii imbunatatesc si rezistenta sa stmcturala (. 11.49.),