Trusa traditionala a medicului acupunctor contine mai multe tipuri de instrumente : ace filiforme din otel inoxidabil de lungime variabila (410 cm) si diametrul intre 0,20,3 mm. Sint cele mai importante, indispensabile si de cele mai multe ori suficiente.; acele cu virf triunghiular se folosesc pentru singerarea unor puncte, tehnica utila in mai multe situatii; instrumentul folosit pentru
masaj este alcatuit dintr-un segment de os sau fildes cu virful oid si extremitatea libera formata dintr-un miner metalic; acele foarte lungi (1620 cm), rar folosite la noi, sint utile in tratamentul unor afectiuni neurologice (atrofii musculare, paralizii etc.) si uneori la obezi, pcnlru punctele situate in regiunea lombara sau fesiera.
Natura metalului din care este confectionat acul are mica importanta, desi intr-o epoca mai indepartata acele de aur sau de argint erau considerate ca avind efect electiv tonifiant si respectiv dispersant. Majoritatea acupunctorilor, atit europenii cit si cei din extremul orient, folosesc in prezent aproape exclusiv acele de otel inoxidabil, cu rezultate foarte bune. in experienta noastra acul fara manson cu o extremitate dreptunghiulara si cealalta efilata, dintr-un aliaj inoxidabil, incasabil si rezistent la incalzirea pina la rosu (cel mai sigur si mai usor mijloc de sterilizare), constituie instrumentul cel mai adecvat practicii curente.
Pe linga folosirea acului simplu ca instrument de lucru la nivelul punctului, mai exista si alte modalitati de stimulare a acestuia.
Moxa (Kao) este tehnica folosirii caldurii, asociata acului sau izolat. Ea isi gaseste aplicatia mai ales in starile de
insuficienta energetica. Sursa traditionala de caldura este conul de Artemisia vulgaris (Pelinita). Frunzele uscate ale tei sint maruntite, iar nervurile mari indepartate ; din materialul obtinut se modeleaza sfere sau conuri care r fi puse in contact direct cu pielea sau fixate pe acul infipt in piele
si apoi aprinse.
Masajul punctelor de
acupunctura are reale efecte curative, dar mai mici ativ cu tehnica acelor. Actiunea asupra unui punct poate fi stimulanta sau dispersanta, dupa manevrele folosite. Masajul este o tehnica la indemina bolnavului daca este instruit in acest sens.
Alte tehnici ca eleclroacupunctura (stimularea electrica a punctelor) sau injectarea anumitor substante in punctele de acupunctura (ser fiziologic, vitamina Bj, hidrocortizon etc.) este utilizata in anumite situatii, dar avind in vedere traumatismul mare, mecanic si chimic, asupra punctului de acupunctura, se recomanda a fi cit mai putin folosite, rezultatele obtinute fiind practic totdeauna inferioare tehnicii clasice.
Localizarea exacta a punctelor este un element cheie pentru obtinerea rezultatului scontat. Trebuie avut in vedere ca punctele se localizeaza la indivizi de virsta diferita si la aceeasi virsta, de talie si greutate diferita. in aceste conditii aprecierea distantei in cm fata de reperele anatomice fixe (proeminente osoase, pliuri de flexie etc.) ar duce la erori mari. Pentru acest motiv, a fost introdusa ca element operativ unitatea de masura acupunctica, pe care. chinezii o numesc cun si care este egala cu distanta dintre pliurile de flexie ale falangei a doua a indexului bolnavului sau cu latimea policelui (. 8). Indicatiile chineze privind unitatile cuprinse intre principalele repere anatomice ale capului, trunchiului si membrelor sint redate in . 9 si elul VIII.
Pentru incepatori, de ajutor in localizarea punctelor pot fi aparatele construite pentru a detecta zonele cu rezistenta electrica mai mica si care coincid de cele mai multe ori cu punctele de acupunctura. Din pacate, aparatul indica existenta unui punct de acupunctura, dar nu poate preciza daca punctul detectat este cel pe care il cautam.
Pozitia bolnavului trebuie sa fie potrivita pentru abordarea punctelor alese. Va fi evitat ortostatismul. intrucit pot apare lipotimii. Miscarile bruste, luntare sau inluntare ale bolnavului, pot duce la indoirea sau chiar ruperea acelor, atunci cind acestea au fost introduse pina in tesutul muscular.
Modul de introducere si de manipulare al
acului are oarecare importanta pentru obtinerea
efectului dorit. O tehnica corecta este de obicei
putin dureroasa si perfect suportata de bolnav.
Introducerea acelor se poate face rapid,
?rintr-o miscare brusca, sau lent in 23 etape, n unele cazuri acul este retras si introdus, rotat orar sau antiorar pina la aparitia unei senzatii particulare descrisa de bolnav ca o
durere surda, de contuzie, apasare, caldura sau amorteala.
Pentru ca acele lungi cu manson sa nu se indoaie in timpul insertiei, o mina va fi folosita pentru miscarea de infingere a acului, iar cealalta pentru dirijarea si evitarea indoirii sale. Adincimea la care trebuie introdus acul variaza in functie de constitutie (mai adinc la obezi), de regiunea intepata (mai superficial la fata, degete, mai profund pe spate, fese), de afectiunea tratata (o contractura a musculaturii lombare poate necesita introducerea acului la 56 cm adin-cime). De cele mai multe ori adincimea variaza intre 0,52 cm. Directia de introducere a acului poate fi perpendiculara pe piele (pentru punctele situate pe extremitati sau pe spate) sau oblica (pentru punctele situate la fata, pe torace sau in tehnica numita craniopunctura). Dupa introducerea acului, in raport cu efectul urmarit pot fi efectuate la interval de citeva minute miscari de rotatie (orara si.'sau antiorara), de vibrare (prin lovirea extremitatii libere) sau de grataj al acului fixat la extremitatea libera printr-o presiune digitala moderata.
Tehnica zisa de lonifiere consta in introducerea lenta a acului prin miscari de dute-vino, insotite de rotatii, de amplitudine mica. in ambele sensuri. Manipularea este oprita in momentul aparitiei senzatiei particulare descrisa mai sus, obtinuta in general dupa 2030 s. Acul se scoate brusc, iar locul se maseaza cu un tampon cu vata. Singerarea trebuie evitata. Tehnica se foloseste la bolnavii astenici, sensibili si la copii. Mentionam ca pentru obtinerea unor efecte tonifiante (stimularea unor glande endocrine, obtinerea unor efecte meolice) este neie de lasarea pe loc a acelor 1530 min, efectuarea citorva rotiri in ambele sensuri la citeva minute accentu-ind efectul.
Tehnica zisa de dispersie este cea folosita in mod obisnuit. Acul este introdus relativ rapid, prin miscari de dule-vino si de rotatie ampla. urmarind aparitia unei senzatii de strafulgerare in extremitati. Acele se lasa pe loc 10
20 min. perioada in care. pol fi imprimate miscari de grataj sau de vibrare. Scoaterea acelor se face lent, fara a se mai folosi masarea zonei. Singe- rarea punctului accentueaza efectul dispersant. Tehnica este folosita la indivizii de constitutie robusta, la cei cu afectiuni caracterizate prinhiperfunclie organica, la cei cu dureri acute sau prczentind convulsii. Punctele ce necesita acest gen de stimulare sint cele situate pe cele 4 extremitati si in regiunea lombara.
Craniapunctura este o noua tehnica de tratament care consta in stimularea unor zoue lineare situate pe scalp si care, in general, corespund proiectiei subcutanate a diferitelor functii (zona motorie, zona senzitiva, zona tremorului si coreei ele.) dupa descrierea pe care o m da ulterior (. 83). Acele folosite au o lungime de 510 cm. Ele se introduc oblic, (30A) cu suprafata pielii pe o distanta de 23 cm. Dupa introducere acele r fi rotate orar-antiorar timp de 1
2 min, dupa care r fi lasate pe loc 510 min. 0 alta tehnica consta in lasarea acelor 15 min, cu rotarea lor cile 1 min la fiecare 5 min. In afectiunile, recente (accident vascular cerebral, vertij Meniere) sint indicate sedinte zilnice. In sechelele neurologice (hemiplegii, contracturi ele.) sedintele pot fi facute la un interval de timp mai mare, de 57 zile. In cele recente, sedintele r fi zilnice sau cu interval de o zi.
Aparitia in timpul tratamentului a unor senzatii particulare (cefalee, vedere alata, racirea extremitatilor, lipotimie.) impune intreruperea tratamentului. Alte reactii (paloare, transpiratii, greturi) impun intreruperea sedintei si precautii (stimulare mai slaba, timp de lasare a acelor mai scurt) la sedintele ulterioare. Craniopunc-tura este indicata in cea mai mare parte in afectiunile neurologice pure.
