Hrana albinelor: nectarul, polenul, apa

Hrana albinelor

Hrana albinelor consta din nectarul prelucrat in miere, polenul prelucrat in pastura si din laptisorul de matca. Pe langa aceste produse, albinele, ca sa traiasca, consuma si apa.

Nectarul este secretat de glandele nectarifere ale florilor. Este un produs complex ce se prezinta sub forma unei solutii dulci, glucidice, avand o concentratie de zahar diferita, in functie de specia de ta care l-a produs, de umiditatea si temperatura aerului (conditiile de clima). Cel mai concentrat nectar il produc tele melifere la care tubul corolei lipseste, in conditii de temperatura ridicata si umiditate scazuta. Albinele prefera nectarul in concentratie de 50%.

Pentru detalii privind compozitia nectarului, consultati ina Nectarul, mierea de la Centrul statistic.

Nectarul este aspirat din flori cu ajutorul trompei si depozitat in gusa.

Ajunse la stup, culegatoarele regurgiteaza nectarul colectat si il dau altor albine, sau, in cazul unui cules de mare intensitate, cum este cel de salcam, il depoziteaza, singure, direct in celule.

Transformarea nectarului in miere se face pe cale fizica (prin ventilatie, prin intermediul careia se realizeaza eliminarea surplusului de apa pana la o concentratie de 18%) si pe cale biochimica (transformarea zaharozei in fructoza si glucoza prin actiunea invertazei elaborate de glandele faringiene ale albinelor mai in varsta de 21 zile). Pentru ca procesul de evaporare a apei sa se desfasoare mai repede, nectarul este imprastiat de albine in cat mai multe celule, astfel suprafata de evaporare este mai mare.Regurgitarea repetata a nectarului favorizeaza transformarea nectarului in miere, nectarul imbogatindu-se cu diferitele substante din glandele salivare ale albinelor tinere.Pentru albine, mierea reprezinta unica sursa de energie.

Polenul, denumit si 'painea albinelor' este recoltat de pe flori cu piesele bucale, grauncioarele de polen fiind umectate si lipite cu miere regurgitata din gusa, preluat apoi cu picioarele anterioare si depozitat pe panerasele picioarelor posterioare sub forma de ghemotoace.

Odata ajunsa in stup, albina depoziteaza polenul cules in celulele fagurelui. Ea introduce pintenul de la membrul mijlociu pe sub sferula si se debaraseaza astfel de ghemotocul de polen, dupa care il preseaza cu capul, pentru eliminarea aerului. Dupa ce doua treimi din celula sunt ocupate cu polen tasat, albinele pun deasupra acestuia un strat subtire de propolis. In timpul unui cules intens celulele sunt completate cu miere pana la umplere si apoi sigilate cu un capac de ceara. In lipsa aerului polenul intra intr-un proces de fermentatie lactica transformandu-se in pastura.

Pentru detalii privind compozitia polenului si a pasturii, consultati ina Polenul de la Centrul statistic.

Apa este un component vital al hranei albinei, fiind un element indispensabil vietii.

Corpul albinelor este format din apa in proportie de 75-80%. Hemolimfa are un continut de 90% apa.

Apa consumata de albine provine din nectar sau de la sursele de apa disponibile in zona. Ea participa la producerea laptisorului de matca si la reglarea temperaturii cuibului in zilele calduroase de vara (albinele sacagite aduc apa in stup si, prin ventilare, cuibul se raceste).