Keratinogeneza este un proces care incepe la nivelul celulelor stratului germinativ (keratinocite) si se termina prin formarea celulelor stratului cornos, care sunt celule moarte, fara nucleu, turtite, cu pereti constituiti dintr-o substanta rezistenta, keratina. Keratina este o proteina foarte bogata in sulf, care confera pielii o rezistenta deosebita. Continutul in sulf al unghiilor si parului este foarte mare. in procesul de formare a keratinei un rol deosebit il joaca glicogenul, care serveste si ca substrat energetic. Keratina celulei cornoase este rezistenta la factori mecanici sau chimici din mediul exterior, iar prin
aciditatea ei constituie mantaua acida care rezista la actiunea microbilor, rusurilor si parazitilor criptogamici.In interiorul celulelor keratinizate se gaseste o substanta grasa, grasime cornoasa, bogata in acizi grasi nesaturati (acid linoleic si linolic),
colesterol etc.
Lipsa de tamina A poate duce la keratinizare exagerata, urmata de o descua-mare abundenta. Melanogeneza este procesul prin care se sintetizeaza melanina, pigmentul pielii. Melanina este produsa de catre melanocitele din stratul bazai (germinativ) al epidermului, in organe subcelulare specializate - melanozomi - si este stocata sub forma de granule in citoplasma melanocitelor. De aici pigmentul este transferat in keratinocitele inconjuratoare.
Melanina este o proteina complexa, cu un bogat continut de cupru. Sinteza ei constituie un proces biochimic complicat, in care tirozina se transforma in dihidro-xifenilalamina (DOPA), dupa care urmeaza alte etape in urma carora rezulta indol -5-6-chinona, iar aceasta prin polimerizare da
nastere pigmentului propriu-zis. Pigmentul melanic are rolul de protectie fata de lumina si razele U.V. O serie de factori influenteaza melanogeneza. Astfel, sinteza si distributia pigmentului sunt controlate de un hormon hipofizar-hormonul melanostimulator. Hormonii suprarenalelor inhiba melanogeneza, lipsa lor ducand la hiperpigmentari, ca in boala Addison. Hormonii tiroidieni stimuleaza pigmentogeneza. Hipertiroidismul este insotit de pigmentari, in timp ce in
hipotiroidism (mixedem) apare o paliditate caracteristica. Cuprul, arseniul, calciul, magneziu! stimuleaza pigmentogeneza, iar molibdenul, mercurul si aurul o inhiba.
Lipsa taminelor A, C si PP provoaca pigmentari.
Functia de bariera este indeplinita de stratul lucid, supranumit si strat -bariera. Stratul lucid are un/?H acid si este constituit din substante hidrosolubile si lipide. Astfel se explica capacitatea sa de a controla tranzitul apei prin epiderma si de a lega acizi si baze slabe.
Pilogeneza este procesul de formare a firelor de par, la nivelul foliculilor pilosi. Cresterea parului se face in ciclu iar
parul este constituit din tricokeratina. Pilogeneza este influentata de factori ca: hormonii, circulatia sanguina dermica si factori exogeni. Astfel, hiperfunctia hipofizei (excesul de hormon somatotrop la bolnai de acromegalie, sau de ACTH in boala Cushing) duce la o hipertricoza (par in exces), in timp ce hipofunctia hipofizara (nanism) la hipotricoza. Corticoizii in aplicatii locale sau injectati in derm stimuleaza pilogeneza. Hormonii sexuali masculini (androgenii) inhiba pilogeneza in timp de
hormonii sexuali feminini (estrogenii) excita pilogeneza.
Vasodilatatia stimuleaza cresterea parului in timp ce
spasmele capilarelor din papila bulbului pilos sunt urmate de
caderea parului (alopecie).
Razele U.V., substantele vasodilatatoare (histamina, tamina PP, procaina), substantele fotodinamice (meladinina), tamina A, B2, E, H| si unele elemente
minerale ca Fe, Ca, Cu, I stimuleaza pilogeneza, iar sarurile de taliu si substantele antimitotice o inhiba.
Exista numeroase legaturi morfo-fiziologice interesate in interrelatiile de tip organism - organism si organism - mediu.
Bolile pielii pot fi manifestari ale unor suferinte locale, dar si ale unor afectiuni sistemice. Se cunosc numeroase tipuri de dermatoze: infectioase (ex. pioder-mite, TBC); micotice; alergice (eczeme,
urticarie etc); datorate unor agenti mecanici sau fizici (arsuri, clavus etc); datorate unor
tulburari circulatorii (ex.
ulcer varicos, purpura), discromii (ex. tiligo); colagenoze cu manifestari cutanate;
tumori (benigne si maligne); boli ale anexelor pielii (ex. acnee, alopecie etc).