Polenul reprezinta un amestec de factori utili in transferul de substante active in organismul uman (peste 50), cu spectrul larg biologic. S-a silit ca fiecare sursa de polen ofera o actiune terapeutica cu nuantari de specificitate (deci farmaceutice). Polenul de aceacia, de exemplu, este calmant, in timp ce polenul de castan salbatec favorizeaza circulatia venoasa si arteriala, avand si o actiune descongestionanta asupra ficatului si prostatei; acela care provine de la castanul de ornament actioneaza asupra tulburarilor de circulatie, mai ales asupra celei venoase, fortificand reteaua capilara.
Polenul de cozla in aplicatii locale are actiuni favorabile asupra ulcerelor varicoase, pe cand cel de papadie este diuretic, benefic pentru rinichi si ca urinara, depurativ si laxativ usor. Polenul de mar, care este un fortifiant general are de asemenea o actiune benefica asupra miocardului. Cei care sufera de palpitatii, eretism cardiac, de fragilitate capilara pot beneficia de polenul de sofor din Japonia care prin continutul sau in rutozid are o eficienta mare asupra rezistentei capilarelor, protejand organismul de hemoragii, diminuand timpul de coagulare, reducand de asemenea ritmul cardiac.
Polenul de salvie permite reglarea functiei digestive si intestinale fiind, printre altele, si diuretic, provocand sudatie si regland menstra. Acela de cimbrisor activeaza circulatia, fiind si cu actiune pectorala si antiseptica, alaturi de cea tonica si usor afrodisiaca. Polenul de tei este din contra calmant si sedativ.
Calitatile "terapeutice" ale polenului in general, fie preventive, fie curative, se datoresc principiilor active continute, practic fiind totusi dificil de a selectiona polen monofloral. Polenul s-a dovedit eficient in domeniile functiilor digestive si intestinale, resilind apetitul, in starile de slabiciune, nevroze, unele depresii, neurastenie, afectiunile prostatei; este de asemenea benefic in diabet. O statistica medicala a longevitatii (Tyzine-l946) a atestat ca cei mai multi centenari s-au gasit intre apicultorii care consumau zilnic polen.
Eficienta farmacologica a polenurilor asigura acestuia un interes major in cadrul medicinii naturiste, fiind relevante efectele diferitelor surse precum: polenul de salcam cu efect calmant, cel de rapita cu actiune asupra ulcerelor varicoase, cel de mur cu efecte tonice generale si antidiuretic. Utilitatea polenului in hepatitele clinice si maladiile gastro-duodenale a fost atestata de multi clinicieni; de asemenea datele obtinute de Fernandez Arroyo, Aquar-Montende, Gomez-Pajuero s.a. atesta ideea ca spectrul imuno-serologic nu s-a modificat in cursul administrarii de polen si nici prezenta anticorpilor nu a putut fi identificata.
Prin investigatiile preconizate inca din 1969 s-a atestat faptul ca polenul favorizeaza instalarea imunitatii (Xu Lingen si colab.), iar experimental s-a dovedit si o activitate antitoxica (asupra nitratilor) in tratamentele simultane, activitatea atestata prin unii indicatori biochimici specifici, extractul hidrofil dovedindu-se de 3 ori mai redus ca actiune, decat cel liofilizat (Ku Kodziaskiru si colab. 31/347), dovedind o lipsa de toxicitate (M. Korcsov 34/422).
Prin structura sa morfologica granula de polen este invelita de o pelicula rezistenta la multe actiuni chimice si fizice prin care s-ar putea ajunge la continutul activ din interiorul sau (. 7).

Studiind digestibilitatea si absorbtia polenului prin peretele intestinal (W. Wang 32/537) s-au observat comportari diferentiate in raport de sursa de polen, iar un studiu privind efectul polenului asupra absorbtiei nitratilor prin intestin (experimental) in prezenta acestuia (Kadzianskene si colab. 32/582) a relevat activitatea antitoxica a acestui produs apicol, extractul apos dovedindu-se de 3 ori mai eficace decat cel lipofil.
O activitate impotriva proliferarii celulei canceroase - printre altele biologica - a fost atestata de multe grupuri de cercetatori din lume. Astfel scoala chineza detine ponderea preocuparilor (Xu Lingen, Wang Weiyi si colab. 22/432,32/537) in acest sens, semnaland in plus activitatea de favorizare a instalarii imunitatii, de prelungire a tineretii si de inhibare a proliferarii celulelor canceroase.
Modalitatile preconizate de apicultori sau de cei care prelucreaza produsele lor au cuprins pe cele fizice (macinarea mecanica, ultrasonarea s.a.), cat si cele chimice, cum ar fi "umflarea" granulelor (R. Chauvin), autodigerarea siropata, astfel ca albinele sa realizeze o miere "polenizata", care implica insa o activitate suplimentara, in cadrul acestui gen de preocupari s-a studiat si relatia dintre ingestia polenului si digestia sa prealabila (WangNeyi 32/563).
S-au realizat produsele prin extractie Kombipol-HG si Kombipol-Hl, oferite industriei alimentare si farmaceutice, mai bune decat polenul brut (L. Hodzi-Djosdevici si colab.), acesta din urma prezentand inconvenientul, in conditia unui consum exagerat, a realizarii unui aport excesiv de celuloza, cat si al crearii unui exces de siliciu in organism (E. Palos si colab. 30/477). O activitate biologica de retinut a polenului este si aceea bacteriostatica. Testarile pe stafilococ cu suspensie de polen in apa distilata 25%, 6% si 125%, au aratat ca activitatea acesteia este mai mare decat a polenului recoltat manual (H. Goluske si colab. 21/483). Aceleasi comportari bacteriostatice au fost atestate si asupra altor suse microbiene (pseudo-monas, stafilococ aureus la o concentratie de 3,1-6%, asupra lui esterichia coli numai la concentratia de 12,5%, polenul nativ si pastura fiind active in concentratie de 0,75 %) (J. Grochowschi si colab. 21/520).
Influentarea proceselor inflamatorii de catre polenul nativ sau a extractelor acestuia au fost atestate clinic si experimental de diferite grupuri de clinicieni. N. Danev si colab. (21/555) au urmarit efectele emulsiei - evident antiinflamatoare in modelul "corp strain", iar in alt grup de modele experimentale (31/515) prin urmarirea efectului unei solutii de dextran 5% (in doza de 0,1 ml subaponevrotic cu masurarea volumului timp de 5 h). Actiunea antiedematoasa a polenului (administrat la 30 minute dupa dextran) a fost evident mai buna decat a analgezicelor si antiin-flamatoarelor curente.
Experimentul a aratat (N. Danev - 31/557) ca polenul mareste viteza de evacuare intestinala, ca si faptul ca acest produs al stupului mareste sinteza proteica in tesuturi (la sobolanii tineri, W. Ficek -31/558). Prin prezenta acizilor grasi (10%), prin continutul in aminoacizi, vitamine si microelemente apar efecte pozitive asupra dezvoltarii animalelor tinere imature din punct de vedere sexual (ratia zilnica la sobolan fiind de 200-500 mg), alaturi de hrana standard murigran).

Polenul s-a dovedit un material de acoperire pentru diferite forme de medicamente cu eliberare continua si uniforma (Huang Wei - 31/563). Polenul administrat zilnic in doze de 15-30 g exercita un efect nespecific direct asupra celulelor organismului si un efect specific asupra celulelor leydig activand spermatogeneza (Drugeanu si colab., 1980). S-a demonstrat (V. Daghie si colab, 1968) ca administrarea de polen la sobolani de laborator determina o crestere a cantitatii de 17-Cs eliminat in urina in 24 ore, crestere presupusa a fi datorata ori stimularii ACTH-ului hipofizar, fie aportului de steroli din polen care ar favoriza formarea de cortico-steroizi. La randul lor hormonii cortico-suprarenali actioneaza asupra sistemului nervos central si vegetati exercitand o actiune trofica celulara generala.