Una din utilizarile de succes ale
propolisului in afectiunile tubului digestiv o
reprezinta tratarea giardiozei - mai ales la copii. Rezultatele evident poziti sunt
'raportate frecntTn literaturA(28/487) cu eficienta buna (80% vindecari in medie), din care 71,9% la copii si 43,9% la adulti. Rezultate remarcabile s-au obtinut si in tratarea altor parazitoze precum: tricomoniaza vaginala (60% vindecare), lambliaza si teniaza. Talanin si colab. (32/533) trateaza acest gen de parazitoze cu solutie alcoolica de propolis 30%, cu efect curativ in 30% din cazuri (lot de tineret compus din 350 bolnavi). Doza utilizata a fost de 1 picatura solutie 30%/ kilocorp inaintea micului dejun (pe paine,
zahar sau miere); dupa 10 zile de administrare si 10 pauza se efectueaza examenul coprologic.
Scoala romaneasca (a se dea si Apiterapia in Romania, Ed. Apimondia) asociaza la aceasta si 1 lingurita melcalcin, 15 zile, seriile repetandu-se timp de 3 t luni. Raspunsul pozitiv la tratament a fost dat de 87% din cazuri (lot de 305 pacienti) a cu o negativare a examenului coproparazitologic la 60% la prima serie, 21% la a doua serie, iar la a treia si a patra 6%, tratamentul clasic acoperind doar 45% la prima serie si 16% la a doua serie de tratament.
Actiunea terapeutica a propolisului in
ulcerul gastric a fost urmarita pe 30 de bolnavi (S. Nicolov) barbati si femei intre 20 si 60 de ani. Bolnavii au primit de trei ori pe zi cate 20-40 de picaturi solutie dizolvata intr-o mica cantitate de apa, timp de 20 zile. S-a observat reducerea durerilor epigastrice, a vomei, pirolizei, ameliorarea clinica coincizand cu modificarea chimismului
gastric (scaderea sau normalizarea aciditatii) la mare parte din bolnavi; de asemenea s-a constatat reducerea sau chiar disparitia nisei ulceroase. Alergie la propolis a fost observata la un singur bolnav.
Folosirea propolisului in tratarea diferitelor afectiuni ale aparatului digestiv a mai cuprins si localizarile gastro-duodenale (I. Anastasiu, 1980) cu diagnosticele: diskinezie biliara cu hiper- sau hipotonicitate (23 cazuri); colecistite cronice cu gastroduodenita (7 cazuri);
ulcere duodenale cronice (41 cazuri); gastroduodenite cronice (66 cazuri); colecistite cronice nelitiazice (80 cazuri), diagnosticele fiind silite prin examene clinice si de laborator, prin radioscopie sau radiografie. Propolisul a fost administrat sub formele:
miere cu propolis 2%,
tinctura de propolis la obezi, diabetici si subiectilor cu hipercolesterolemie, casete cu extract de propolis. Asocierea cu
polen a fost realizata la cazurile cu
ulcer gastroduodenal, tratamentul fiind esalonat intre 3 si 12 luni, cu aplicarea tratamentului clasic in primele doua saptamani. Rezultate bune si foarte bune s-au manifestat printre altele prin ameliorari semnificati sau disparitia tulburarilor initiale.