Originara din Cartagina si din tinuturile mediteraneene, anghinarea a fost cultivata de catre horticultorii Renasterii italiene si introdusa in Franta cu prilejul razboaielor din Italia.
In prezent, leguma aceasta creste in aproape toate regiunile Europei. Cele mai mari anghinarii provin din Bretania, tinutul acesta producind circa 90 000 de tone pe an; exista, de asemenea, varietati zise din Laon, din Niort, din Pronta.
a Principalii constituenti cunoscuti: 33,15% protide; 0,10 0,30% lipide; 1115,50% zaharuri (reprezentate in mare parte de inulina, deci permisa diabeticilor); 82% apa; mangan; fosfor; fier; 300 U.I. de vitamina A; 120 gama de vitamina B2; 10 mg de vitamina C la 100 g. 100 de grame de anghinare dau 5075 calorii).

a Proprietati:

Foarte digerabila, mai ales consumata cruda.

Energetic si constructor.

Stimulent.

Aperitiv.

Tonic hepatic (colagog).

Tonicardiac.

Depurativ sanguin.

An ti toxic.

Diuretic (favorizeaza eliminarea ureei, a colesterolului excesiv si a acidului uric).

impiedica secretia lactata.

a Indicatii:

Astenie, surmenaj.

Crestere.

Congestie si insuficienta hepatica, litiaza.

Reumatism, guta, artritism.

Intoxicatii.

Infectii intestinale. Apa de la fierberea anghinariilor, foarte bogata in saruri minerale.
se va folosi in ciorbe; nu se recomanda insa artriticilor, celor ce sufera de guta si in unele afectiuni urinare din cauza concentrarii ei. De' altminteri este un excelent drenor al ficatului si al culei biliare, potrivit lucrarilor lui H. Leclerc, J. Brel, L. Tixier, M. Eek, Chabrol.

N.B.
1) Anghinariile tinere, consumate crude, sint indicate in diareele cronice.
2) Radacina anghinariei este diuretica (decoctul in vin alb) si se recomanda contra reumatismelor, a gutei, a litiazei, a hidropiziei si a icterului.I) Frunza de anghinare (dar nu bracteea care se consuma la mese), ale carei extrase fac parte din numeroase preparate farmaceutice, poseda importante proprietati, mai ales din punctele de dere circulator si sanguin, hepatic si renal (cf. Phytothtrapie).
4) Ca majoritatea legumelor cultivate industrial, anghinarele sint in genere stropite cu toxice. Cind ploua, aceste otravuri sint curatate, dar in perioadele de uscaciune, s-au semnalat tulburari mai mult sau mai putin importante la consumatori. Este, deci, indicata spalarea anghinarelor cu apa multa inainte de a le fierbe.
In "Vie NatureUe", dr. G. Guierre da urmatoarele informatii, extrase din Didionnaire des polluants: "In legatura cu produsele chimice entual autorizate pe culturile de anghinare: numeroase produse sint agreate, in sol, pe rasaduri

fungicide, acaricide, insecticide dirse, fara sa mai vorbim de produsele utilizate pentru conser Pentru a rezuma, vom spune doar ca regasim o serie de produse bine cunoscute ca toxice: Parathion, Lindane, Malathion, Nicotina si inca n-am facut aluzie la ierbicide, atit de comode, dar in stare, in anumite imprejurari (arse inoportune, de exemplu) sa ucida ta, s-o intoxice si, in plus, sa intoxice si omul".