Aceasta vitamina este de o importanta capitala pentru organism. Ea intervine in fenomenele de oxidoreducere, este antiinfectioasa, tonifianta, participa la distrugerea toxinelor, la folosirea fierului, la actiunea suprarenalelor. Influenteaza deopotri functionarea tiroidei si a corpului galben din or, mentine rezistenta capilarelor si poseda proprietati desensibilizante.
Carenta ei duce la scorbut, boala de odinioara a marinarilor, a exploratorilor, soldatilor izolati, care se hraneau exclusiv cu conserve. Afectiunea se caracterizeaza prin" ulceratii si prin
hemoragii gingile, dezgolirea dintilor, fetiditatea respiratiei,
caderea parului si uneori a unghiilor. Pielea ajunge sa se usuce si este marcata, pe trunchi si pe membrele inferioare, de pete galbene, verzi si rosii. Genunchii se umfla, muschii devin rigizi. Respiratia este anevoioasa (supuratii pulmonare, tuberculoza), dintii cad, oasele sint obiectul demineralizatii si al cariilor. Echimozele se intind si dau loc unor hemoragii uneori mortale. Corpul intra, in cele din urma, in putrefactie.
Aceasta boala nu se mai manifesta in zilele noastre dar in marile centre mtilnim numeroase stari latente 1, datorate greselilor in
alimentatie (insuficienta cruditatilor, abuzul de conserve), organismul fiind incapabil sa pastreze in rezer o cantitate importanta de vitamina C.
Vitamina aceasta exista in toate vegetalele proaspete (este
vitamina cea mai sensibila la fierbere; ea scade cu mai bine de 50% din
legumele fierte in apa; imbatrinirea determina efecte analoage). O gasim in mpd deosebit in rza, in rosii, in patrunjel, inasmatui, intarhon, in grep, in
fructele acide, ca si in castane (din care 100 g contin 50 mg de vitamina C, adica atit cit o lamiie), in fructul macesului, in polen
Este absenta in
leguminoasele uscate (fasole, linte, bob s.a.), migdale, nuci, alune, cereale. Apare, totusi, cu prilejul germinarii semintelor2 si in Extremul Orient se consuma din belsug fasole,
mazare si soia incoltite.
Incoltirea se pbtine iiunuind semintele timp de o ora in apa, scotin-du-le si lasindu-le doua sau trei zile intr-o farfurie acoperita cu o cirpa umeda.
Vitamina C este indicata in scorbut si in formele lui incipiente: hemoragii ale gingiilor, stomatite, afectiuni ale sistemului osos1,
tulburari ale coagularii sanguine, in maladiile infectioase de toate felurile in starile de
surmenaj fizic si intelectual, in conlescente, sarcina, alap-, tare, in alergii, in intoxicatii diverse si medicamentoase, in anumite
dermatoze (psoriasis). Urni autori au semnalat ca vitamina C in doze mari provoaca o scadere importanta a colesterolului in exces.
Doza zilnica de vitamina C necesara este riabila. Pentru un sugar, e de circa 30 mg. La copilul de 1 la 14 ani, de 3090 mg. Pina la 20 de ani, organismul cere 100 mg. Apoi nevoile scad, ca sa se sileasca in jurul a 75 mg, exceptind anumite stari:
oboseala fizica sau intelectuala, sarcina, alaptare, maladii infectioase, interventii chirurgicale, care necesita 150200 mg pe zi si uneori mai mult.
La 100 g,
macesul contine 4001 500 mg (1,50 g) de vitamina C, coacazul negru 100400 mg, portocala, grepul, cresonul 50100 mg, lamiia, castana circa 50 mg, spanacul 4080 mg, rza 301&0 mg,
cartoful 10 mg.
Continutul citor vegetale in vitamina C, in mg la suta de grame de parte comestibila (ir. Creff
Le Gen. 1980):
patrunjelul 200; coaca' zul negru proaspat 180; napul crud 139;
macrisul 124;
ardeiul iute crud 120; tarhonul 120; rza verde cruda 120; mararul 100; ardeiul 100; cresonul crud 87; rza de Bruxelles cruda 80; rza rosie cruda 70; lamiia proaspata 65; fraga proaspata 60;
portocala proaspata 60; conopida cruda 60; spanacul crud 50; fetica 50.
