Exista o vitamina K in vegetalele verzi (izolata in 1939 de Karer din lucerna) si o vitamina K obtinuta din faini de peste putrefiate.
Contrar celorlalte vitamine, vitamina K este sintetizata de catre flora intestinala normala. Astfel, carenta ei poate sa tina fie de un insuficient aport alimentar, fie de o deficienta de sinteza: exista si cazul unei proaste utilizari, cind functia biliara este diminuata si cea intestinala perturbata.

Vitamina K este transformata in ficat in protrombina. Hipovitaminoza K favorizeaza hemoragiile (spontane sau dupa traumatisme minore).
Prescriptiile ei principale sint:
hemoragiile de orice fel, ale adultului, copilului si sugarului; -tulburarile hepatice diverse (icter, hepatite), si'cele colitice;
degeraturile, urticariile;
tratamentele antibiotice care distrug flora microbiana intestinala utila pentru sinteza vitaminei K.
Vitamina aceasta se intilneste in numeroase legume verzi: mazare, cartof, rosie, rza, spanac si, pe linga lucerna, in urzica, frunza de castan, in anumite fructe, in ficatul animalelor.

La capatul acestui studiu, devine evident faptul ca vitaminele favorabile nu au nimic de a face cu acele mici, mijlocii sau groase pilule "apte sa curme o grija, sau sa dea "energie" extrasa la cerere, din rafturile farmaceutice. Omul actual, care ajunge pina la Luna, ramine inca un pigmeu pentru sondarea acestor "infinite", care sint vitaminele, pentru ale discerne raporturile delicate in scopul unor descrieri exacte.
Daca, de numerosi ani, inginerii au disecat cu pasiune atomul si "emanatiile" lui, medicii nu au inaintat prea mult in propriul lor domeniu. Probabil, complexitatea biologiei este inabil superioara celorlalte discipline.
Cum bine stim, simtul primejdiei se estompeaza in cele din urma. Bournazel a vrut sa fie ucis deoarece se credea in mod definitiv inzestrat cu baraka (cuvint arab = "binecuvintare"). in general, se ineaca, cei mai buni inotatori, intrucit novicii'nu cuteaza sa se departeze de mal.
Acelasi lucru si la vitamine. Acum un anumit numar de ani

dar timpul trece atit de repede

fabricantii de vitamine sintetice preconizau, din prudenta, doze extrem de slabe. Nici un accident brutal nefiind semnalat *, ei au capatat repede curaj, ajungind sa dubleze, sa tripleze, sa inzeceasca si in anumite cazuri sa multiplice cu o suta dozele initiale.
Cum scriau la momentul potrivit A. F. Creff si H. Jouin 2 in legatura cu problemele sportive, "de la introducerea vitaminelor in farmacopee, utilizarea lor devine din ce in ce mai frecventa si dozele intrebuintate sint din ce in ce mai tari puternicele posologii utilizate purced din faptul ca ele nu au facut, pina in prezent, doda evidenta a toxicitatii lor". Sa retinem: "pina in prezent".
Dupa diverse consideratii relative la numeroasele studii intreprinse asupra cantitatilor de vitamine recunoscute necesare pentru un sportiv, autorii adauga: "Daca se considera cantitatile acestea de vitamine suficiente pentru acoperirea nevoilor atletului, rezulta ca nevoile vitaminice a la omul obisnuit sint larg acoperite de o alimentatie normala, echilibrata si riata. O ratie alimentara de antrenament, intr-ader, nu poate fi carentata in vreo vitamina oarecare, intrucit aduce, in sine, echilibrate si riate, toate principiile necesare utilizarii caloriilor alimentare".In continuare autorii citeaza, pentru a le condamna, anumite practici din mediul sportiv. Pequignot si Lockart au notat ca terapeutica prin vitamina B1 era, nu in mod exceptional, un izvor de accidente (minore dupa ingerare, adesea severe, dupa injectatii parenterale, accidentele grave mergind pina la marile socuri analoage cu socurile medicamentale care se termina prin deces).
Alti autori citeaza o coma de douasprezece ore la un barbat de cincizeci si sapte de ani dupa o injectie intramusculara de 100 mg de vitamina B1( doza obisnuita la acest ins, obosit de o proba sporti.
Cine nu-si aduce aminte de moartea tragica a ciclistului englez Simpson? Cit despre incidente mai putin grave pentru cititor, dar suficiente pentru a distruge o cariera sporti, au fost multe in cursul ultimilor ani.In ceea ce priveste vitamina BJ8 care cunoaste si. ea, "favoarea anumitor medii sportive" (puterea publicitatii medicale, care se strecoara pretutindeni), unii autori britanici relateaza 73 de cazuri de accidente alergice la barbati, si 27 la femei.In urma unor cercetari japoneze, inclinam sa credem ca dozele masive si repetate, la loc de cinste in zilele noastre, pot provoca accidente serioase prin dezechilibrul vitaminic la care se ajunge.
Vitamina C nu scapa nici ea de regula aceasta si lucrarile lui Gordonoff, Oerrault si Mouriquand sint elocvente. Un singur exemplu: hipervita-minoza C este factor de sterilitate. in timpul sarcinei, ea devine factor de avort.
Creff si Jouin relateaza exemple personale convingatoare, ceea ce ii determina sa scrie ca: "Atingind mecanismele cele mai intime si mai gingase ale vietii celulare, nesabuintele vitaminice se afirma pe ul clinic prin manifestari polimorfe, care nu se preteaza la o analiza sistematizata. Chiar din acest motiv, experimentarea ei este anevoioasa. Fiindca hipervitaminoza nu se manifesta imediat printr-o actiune toxica patenta, nu avem, totusi, dreptul sa conchidem ca dozele mari sint inofensive deoarece nu le cunoastem meolismul, cum nu cunoastem nici punctul de impact biochimic".
Exista, cum s-a zut, antagonisme vitaminice. Astfel, dozele puternice ale vitaminei Bx pot provoca o pelagra. Vitamina B9 (acidul folie) este toxica pentru centrii nervosi, daca nu i se adauga un aport complementar de vitamine Bi si Bs. Excesul de vitamina A poate provoca o hipovitaminoza C.
Mouriquand a demonstrat, de altfel, ca sindroamele hiper- si hipo-vitaminoase sint, in general, analoage. Precizarea nu trebuie sa ne mire caci si intr-un caz si in celalalt, exista un dezechilibru si simptomele consecutive pot fi abile, ca de exemplu febra, care da in vileag o tifoida, o anghina banala sau o poliomelita, un anumit grad de "tensiune" sau de nervozitate.
Pe temeiul experientei lor, Creff si Jouin declara: "Starea optima a sanatatii pretinde in primul rind o alimentare rationala care sa asigure vitaminele necesare. Procentul vitaminelor este proportional cu alcatuirea si cu loarea calorica a regimului alimentar".

Si cu drept cuvint, se adauga la adresa sportivilor:

"Vitaminele sint substante foarte active, care trebuie folosite constient . si potrivit unei posologii bine determinate, caci ramine de dovedit lipsa de nocivitate a dozelor tari, asa cum sint uneori intrebuintate fara prescriptie medicala, desi ar trebui rezerte numai terapeuticii.
De altfel, de cele mai multe ori, cel putin in perioada de antrenament, o alimentatie bine echilibrata te scuteste de orice vitaminizare artificiala, eventual excesi".
Si, cum spunea intr-o zi Halpern, "actul medical cel mai rutinat fiind un experiment pe om", daca socotim ca trebuie sa dam vreun tratament, in md obisnuit trebuie sa prescriem doze modeste.
Ca incheiere la acest modul retinem:
cind se declara boala, sa consultam un medic deprins cu "minuirea"
vitaminelor;
consumind alimente sanatoase si riate, organismul face
restul, deoarece "stie" mai mult decit noi.