Numeroase proprietati ale legumelor, cerealelor si fructelor se datoreaza constituentilor lor, dintre care fac parte si vitaminele. Pentru a evita repetarile, am grupat notiunile principale relative la aceste elemente indispensabile vietii si ocrotirii sanatatii.

A trecut putina vreme de cind (cam prin 1880), problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul animal era asimilat, cu mici deosebiri, cu soba pe care trebuie s-o umpli cu lemne ca sa obtii caldura, sau cu masinile cu aburi, care isi scot din carbuni forma de energie.
Dar la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca admi-nistrind animalelor o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica protide, materii grase si zaharuri pure, avind sare si apa, acestea piereau si nu puteau sa se reproduca. In schimb, daca li se completa regimul (care comporta, teoretic, toate elementele necesare organismului) cu galbenus de ou si cu lapte integral, animalele cresteau normal.
Astfel aparea ideea ca "trebuie sa existe", in galbenusul oului sau in lapte, anumite substante necunoscute absolut necesare dezvoltarii normale. Lucrari ulterioare au permis sa se descopere existenta unei vitamine, denumita vitamina A, a carei prezenta, desi in doza infinitezimala, se vadeste obligatorie in alimentatie.
"Pentru prima oara, scrie A. Orain l, omul trebuie sa admita ca, pentru a se alimenta, nu-i ajunge sa absoarba substante inerte, care produc sau degaja energie in organism; ca, pentru a-si intretine viata, trebuie sa faca apel la viata, si ca, ucigindu-si alimentele, isi scurteaza considerabil existenta".
Progresele stiintei moderne nu faceau altceva decit sa confirme anumite notiuni empirice ale trecutului. Caci predecesorii nostri, uneori foarte departati, sesizasera de vreme indelungata, importanta acestor elemente "calitative". Fara sa le cunoasca natura exacta, ei stiau sa utilizeze unele dintre proprietatile lor.
Daca Vascoia Gama,.va 1497, si-a pierdut doua treimi din echipajul lui din cauza scorbutului, au trecut deja mai multe secole de cind navigatorii, ca sa se fereasca de boala aceasta si de alte afectiuni, stiu ca trebuie sa ia cu ei vegetale proaspete, lamii indeosebi, ceapa si varza.
Proprietatile antirahitice ale uleiului din ficat de morun erau, la riridul lor, bine folosite inainte ca vitamina D sa fi fost descoperita Se pare ca ne putem intoarce cu mintea in trecut, cu mult mai mult in timp, si ca grecii au stiut sa utilizeze virtutile actualelor noastre
vitamine
Empirismul, "arca sfinti a medicinei" de care, spune Trousseau, trebuie sa ne ferim de-a ne atinge, se gaseste inca, in privinta aceasta (ca si in atitea altele), la originea progreselor actuale considerabile. Astfel, de la descoperirea lor incoace, s-a vorbit mult despre vitamine. Se va mai vorbi inca mult, ca despre diastaze de altminteri, despre fermenti, despre oligoelemente, pe care le vom analiza mai departe. Importanta lor este intr-adevar capitala: suprimarea vitaminei C atrage dupa sine scorbutul, eliminarea vitaminei A provoaca tulburari ale cresterii si afectiuni oculare care pot duce la orbire; absenta vitaminei B din alimentatie se soldeaza cu aparitia bolii "beri-beri" J iar cea a vitaminei D duce la rahitism
"Importanta biologica a vitaminelor, declara Guggenkeim, consta in functia lor de cofermenti, care le face in stare sa catalizeze * procesele enzimatice ale tesuturilor vii. ata normala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie, vitaminele pe care nu le poate sintetiza".
Organismul animal trebuie sa primeasca obligatoriu aceste elemente indispensabile prin intermediul alimentelor. taminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare sau mai mica , in aproape toate vegetalele. Le cunoastem, la majoritatea, structura exacta si proprietatile. Stiind aproape toate nevoile organismului

sanatos sau bolnav

pentru majoritatea vitaminelor cunoscute in prezent este lesne, raportindu-ne la ele intocmite pentru folosirea aceasta, de a ne adresa, in orice moment, telor, fructelor si legumelor celor mai bogate in anumite vitamine.
Terapeutica vitaminica detine," si-l va pastra fara indoiala pentru totdeauna

ansamblul acestor drepturi. Totusi, cu exceptia cazurilor patologice, care tin de interventia medicului, ar fi zadarnica intentia de a calcula in ansamblul vegetalelor ingerate, cantitatea de vitamine administrata in functie de nevoile teoretice. Ar fi de prisos, caci, pentru a relua o fraza a prof. Valette, "spiritul geometric nu duce decit la dezastre in domeniul terapeuticii". N-am putea trata un organism complex cum tratam un piston. Deceptiile n-ar intirzia sa apara.
Se cuvine sa ne convingem ca, pentru cine isi variaza cit mai mult cu putinta hrana, rezervind un loc larg cruditatilor, "problema vitaminelor", in realitate, nu exista. "Alimentele naturale sint totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii convin" scrie A. Orain. Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri serioase de hipervitaminoza. Totul se petrece ca si cum organismul ar sti sa utilizeze vitaminele pornind de la ratia alimentara zilnica, treptat, pe masura nevoilor sale,, compensind un deficit momentan, stocind in alte parti vitaminele pe care nu le foloseste imediat. Aducindu-i zilnic noi vitamine naturale putem sa ne ajutam la maximum organismul sa devina sau sa ramina ceea ce dorim sa fie.In stadiul actual al cunostintelor noastre ne gasim obligati, in privinta aceasta, ca si in multe altele, de a-i arata incredere, de a-i recunoaste acea "inteligenta" pe care i-o intuim fara sa o putem inca demonstra in intregime. Stim de pe acum ca mediul nostru launtric (singe, limfa sau alte componente) este inzestrat cu o netagaduita putere "tampon" care ne pune la adapostul unei acidifieri sau al unei alcalinizari brutale si primejdioase. Tot astfel probabil, se intimpla si cu vitaminele. De altfel, daca organismul nostru n-ar avea mijloace de a se apara si de a se adapta, pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat, am suporta ani in sir, fara simptome evidente, ingestia si inhalarea a numeroase otravuri si toxine, la care sint expusi, de obicei, locuitorii marilor orase.

Doua notiuni suplimentare trebuie semnalate:
1) taminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale; numerosi autori au dat explicatii asupra acestui subiect. Anumite afectiuni, care n-au reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mult mai mici de vitamine naturale.
2) Alimentele prea fierte, sterilizate si, in genere, saracite de vitamine, a fortiori l cele care sint total lipsite de vitamine, se comporta, dupa anumiti autori, ca niste ,Anti-vitamine", pe care un adaos vitami-nic suplimentar nu ajunge totdeauna sa-l neutralizeze. Lucrul e'ste lesne de inteles daca ne reamintim ca alimentele, pentru a fi perfect asimilate, trebuie sa contina ansamblul echilibrat cu care le-a inzestrat natura, Un aliment lipsit de vitaminele lui sau nu poate fi asimilat sau, ca sa fie asimilat, va trebui sa "se serveasca" de vitaminele necesare stocate in organism. in cele din urma, organismul se gaseste, mai mult sau mai putin, lipsit de vitaminele in cauza. N
"Rezervind zilnic un loc de seama cruditatilor in alimentatie, scrie A.Deglos, veti avea din belsug toate vitaminele

A, B, C, D etc. pina la Z, toate cele descoperite pina acum si cele care mai ramin inca de descoperit. Le veti absorbi fara ca macar sa banuiti, asa cum domnul Jourdain facea proza fara sa stie".
Citeva notiuni complementare ne apar aici indispensabile.
Avitaminozele

adica imprejurarile in care sintem lipsiti total de anumite vitamine

sint, in vremea noastra, lucruri relativ rare, cel putin la popoarele care beneficiaza de un anumit nivel de viata. Scorbutul si boala "beriberi" nu mai atinge decit populatiile a caror hrana se bazeaza exclusiv pe orez, cind autohtonii ccmit greseala de a inlocui orezul traditional cu orezul decorticat, lipsit de vitamina B.
Dar hipovitatninozele deficitul de vitamine

sint cu duiumul in civilizatiile noastre in care alimentatia, compusa adesea din conserve si din produse "rafinate" este in realitate o capcana, caci prea adesea aduce alimente devitalizate, lipsite de principiile vitale indispensabile, printre care se afla vitaminele.
Este anormal, deci, ca, in zilele noastre, francezul mijlociu sa aiba o alimentatie mai putin bogata in vitamine naturale, deci mai putin echilibrata, decit taranul egiptean nevoias.

Hipovitaminozele exista, in tarile noastre, pentru cine isi da osteneala sa le cerceteze, clipa de clipa, in toate familiile. Unele sint benigne, altele cu urmari mai grave. De altfel, tulburarile provocate nu sint totdeauna raportate la adevarata lor cauza.
Adultii sint atinsi, dar in principal sufera copin hraniti cu lapte smintinit, cu rasoluri lipsite de vitamine. Ei platesc, bineinteles, un greu tribut acestor carente vitaminice. Si cit de simplu este sa acordam, in regimul alimentar zilnic, un loc mai Jarg cruditatilor, legumelor si fructelor diverse, deopotriva drojdiilor alimentare a caror bogatie in vitamine a fost demonstrata de vreme indelungata.
Alaturi de aceste hipoviminoze prin insuficienta aportului, exista altele datorate unor tulburari hepatice si intestinale, unui defect de utilizare, de asimilare, unei perturbari in ciclul organic. O fitoterapie adaptata, apoi o larga utilizare a legumelor sau a fructelor indicate, permit adesea sa se rupa acest cerc vicios.
Exista si cazuri de hipervitaminoza, intilnite atunci cind doze excesive de anumite vitamine au fost administrate intr-un rastimp mai mult sau mai putin indelungat. De pilda, urmarile hipervitaminozei A pot fi suparatoare: dureri de cap, ameteli, voma, iriilitate, nerabdare, slabire, dureri articulare etc.
Cu titlu informativ: 100 000 de unitati internationale din vitamina A

adica 4 "perle" sau drageuri de 25 000 de unitati internationale echivaleaza cu cantitatea continuta in 200 g de ulei de ficat de morun.
Este, de asemenea, si cazul hipervitaminozei D, exprimata prin tulburari digestive si renale, print r-o oboseala mai mult sau mai putin importanta, prin dureri articulare, migrene
taminele, se vede, nu trebuie minuite fara socoteala in terapeutica.
Vom prezenta urmatoarele vitamine:

1 tamina A sau* vitamina antixeroftalmicai

2 "Complexul vitaminic B" constituit, in stadiul actual al cunostintelor noastre, din:
a) tamina Bj sau antiberiberica, sau aneurina, sau tiamina
b) tamina Bs sau riboflavina
1 c) tamina B3 sau vitamina PP, sau antipelagroasa, sau amido-
nicotinica, sau nicotinamida

d) tamina B5 sau acidul pantotenic

e) tamina B8 sau piridoxina

f) tamina B8 sau vitamina H, sau biotina

g) tamina B" sau acid folie

h) tamina B^ sau cianocobalamina

3 tamina C sau antiscorbutica, sau acid ascorbic

4 tamina C2 sau vitamina P

5 tamina D sau antirahitica

6 tamina E sau tocoferol

7 tamina F (acizi grasi nesaturati)

8 tamina K sau antihemoragica.