aPrincipalii constituenti cunoscuti: apa 84,50; materii azotate 1,07; materii grase 1,12; materii extractive
zaharuri 4,98 + diverse = = 5,70; celuloza 3.30; cenusi 0,34 (A. Balland); acizi
citric, malic salicilic; fragarina; tamina C. .' , '
Zaharul ei, levuloza, face din
zmeura un fruct autorizat diabeticilor.
a Proprietati:
Tonic.
Stomahic.
Aperitiv.
Depurativ.
Diuretic.
Laxativ.
Sudorific.
Racoritor.
Indicatii:
Astenie.
Greutate gastrointestinala, dispepsii.
Dermatoze.
Reumatisme, guta.
Constipatie.
Insuficienta transpiratiei.
Afectiuni febrile.
Mod de folosire:
Fructul ca atare: putin nutritiva, zmeura este favorabila diabeticilor, azotemicilor, dispepticilor, reumaticilor (ca cireasa, coacaza, afina).
Sucul de zmeura impreuna cu cel de
coacaze dau un sirop pe care il putem dilua cu apa, foarte racoritor in stari febrile infectioase,
rujeola (pojar), scarlatina. greutate gastrointestinala, inflamatii urinare, febre bilioase.
Frunzele tufei de zmeura sint inzestrate cu proprietati astringente. diuretice, emenagoge si laxative. in Marea Britanic, se face din ele o infuzie care se administreaza in momentul nasterii.
Pentru anumiti autori, infuzia de frunze ar fi favorabila prostaticilor. Pe cale externa,
fructele de zmeura pot sa aduca sercii in angine, stomatite si in anumite afectiuni oculare.
Doua retete placute:
1. Salata de zmeura,
fragi si coacaze. indulcita, sampanizata si racita.
2. Reteta lui Huysmans: ungeti cu unt doua felii fine de turta-dulce, intindeti peste ele jeleu de zmeura si suprapuneti fetele garnisite ("armonioasa alianta de purpura si de aba").
