Partile utilizate: radacina, frunzele si florile.
Principalii constituenti: acid malic, arnicina, materie grasa, silice (constituent caruia i s-ar datora virtutile terapeutice in raport cu sistemul nervos, pielea, meolismul sanguin).
Proprietati:

Uz intern:

stimulent cerebral la traumatizati (stupoare, prostratie), stimulent al sistemului nervos

(florile), vomitiv. <

Uz extern:

opune rezistenta echimozelor.

Indicatii: Uz intern:
tuse convulsiva, arterioscleroza, spasme arteriale [Dani Hervouet], contuzii, unele paralizii. Uz extern:
orice traumatism: contuzii, hematoame, luxatii, rupturi musculare (daca este cazul, si pe cale interna).

Modul de folosire: Uz intern:

se foloseste cu precautii deoarece poate provoca frisoane, scurte lesinuri, comotii nervoase, spasme;
- infuzie din 5 g de frunze, sau mai ales flori, la 1 litru de apa, se bea cu inghitituri mici, iar unui bolnav i se va da din aceasta infuzie numai pana la colorarea fetei si la renirea unui puls normal;
- decoct din radacina sau frunze: 10 - 20 g la 1 litru de apa, se fierbe in clocot timp de 15 minute, se beau doua cesti pe zi in cazul tusei convulsi (adulti) si al unor paralizii;
- tinctura din 25 g flori de arnica, 5 g cuisoare, 5 g scortisoara, 50 g seminte de anason si 1/2 litru de alcool de 90A; amestecul acestor ingrediente se lasa la macerat opt zile, se filtreaza printr-o panza si se pastreaza intr-o sticla inchisa ermetic. Se ia cate 1 lingurita in 1/2 de pahar cu apa indulcita, de doua, trei ori pe zi;
- tinctura-mama: 10 picaturi in putina apa, de trei ori pe zi. Uz extern:
- decoct din doua linguri de flori la 1 litru de apa, se fierbe 5 minute; folosit in comprese calde pe contuzii (fara plagi);
- tinctura: 1 lingurita la 1 pahar cu apa, folosita in comprese pe contuzii fara plagi;
- unguent din 20 g tinctura de arnica, 20 g glicerina, 60 g apa. N.B, Amica este si o ta ornamentala.