Scai vanat

SCAI VANAT

Eryngium um. Fam. Umbelliferae.

Denumiri populare: buruiana de cartite, buruiana zmeului, maracini, scai albastru, scai mneriu, scai vanat, spin albastru, spin de muceda, spinul vantului.

In traditia populara: ceaiul sau decoctul tulpini 737b19h lor florifere a fost un leac obisnuit, in multe zone contra tusei convulsive. Cu fiertura de scai albastru se spalau bubele dulci si alte bube. Se mai punea la baile contra reumatismului si in cele facute copiilor debili. Decoctul partilor aeriene se folosea contra naduselii astmatice, iar extern, la bai in combaterea artritei si a infectiilor (dermatofitoze) de pe capul copiilor. Ceaiul se mai folosea in retentie de urina.

Compozitie chimica: saponozide 1-2,5%, intre care principala este saniculla, saponozida B care prin hidroliza da glucoza; saniculagenina A, eringium sapogenina, D, F, G si H; zaharoza, chestoza, ferulol, un ester al izoferulolului, etc.

Actiune farmacologica: in

Intra in componenta ceaiului pectoral.

Se utilizeaza in urmatoarele afectiuni: artrita, bronsite, dermatoze, eczeme, infectii diverse atat interne cat si externe, paradentoza, retentie urinara, traheite, tuse convulsiva.

Preparare: 2 lingurite de ta maruntita se vor pune la 250 ml apa rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi cate 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine daca se foloseste in combinatie cu alte te actiunea fiind mai puternica asa. In cazul paradentozei, se va tine local mai mult timp facand gargara cu acest decoct.

-Extern se poate folosi o cantitate mai mare de ta sau se pot face asocieri cu alte te.