Hidroterapia

HIDROTERAPIA

Hidroterapia-este aplicarea in scop profilactic si curativ al unui numar variat de proceduri care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diverse stari de agregare ca si unele tehnici strans legate de acestea.

     Scopul profilactic-este un scop de prevenire

     Scopul purativ-

scop de tratament

Apa poate fi simpla sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat,extracte de seminte, substante chimice)Factorul cel mai activ asociat este factorul termic.

Acesti factori influenteaza terminatiile nervoase din piele si se trasmit catre maduva care elaboreaza reflexe cu caracter de raspuns.

Hidroterapia este o terapie nespecifica.

Luand drep criteriu temperatura putem clasifica hidroterapia astfel:

     Crioterapia-apa la 0 grade

     Hidroterapia-apa la 0-42 grade

     Termoterapia-apa peste 42 grade

Caracterele unei inflamati sunt:

     Tumor

     Rubor (roseata)

     Dolor (durere)

     Calor (caldura)

BAZELE FIZICE SI FIZIOLOGICE ALE

HIDROTERAPIEI

Propietatile fizice ale apei:

1. Apa are capacitate termica mare, o calorie mare sau o kilocalorie este cantitatea de caldura necesara pentru a creste temperatura unui Kg de apa cu 1 grad C.

Datorita acestor proprietatii cu cantitati mici de apa se pot transporta cantitati mari de caldura .

2. Apa are termoconductibilitate mare-are capacitatea de a transmite energie calorica. In unitatea de timp, apa primeste sau cedeaza o cantitate mare de caldura.

3. Apa are temperatura de indiferenta mare de (34-35 grade) si corpul scufundat in apa nu are senzatia nici de cald nici de rece.

Temperatura de indiferenta este conditionata de starea de nutritie a organismului si de iritabilitatea tegumentului.

Orice temperatura superioara sau inferioara, temperatura de indiferenta reprezinta un excitant fata de care organismul reactioneaza intr-un anumit fel.

Functiile tegumentului

Pielea-este primul organ influentat de hidroterapie.Pielea trebuie sa fie curata indemna de leziuni si erurti si fara plagi.

Contraindicatia majora a tratamentului BFT o reprezinta bolile de piele.

 

Propietatile pieli

a). Pielea receptioneaza cu ajutorul uni aparat neuroreceptor tegumentar excitatiile termice care transmise sub forma de stimul nervos pe caile aferente ajung la creier si de acolo pe caile eferente se introduc la organele efectuare determinand fenomene vazomotorii, reflectorii si trofice.

b). Pielea influenteaza schimburile de caldura (80 de grade din canti-

tatea de caldura este pierduta prin piele).

c). Pielea influenteaza termoreglarea prin glandele sudoripare care elimina sudoarea si caldura.

d). Pielea influenteaza schimburile minerale prin sudoare se pierd si

electroliti.

e). Pielea participa la procesele de imunitate datorita bogatiei in tesut reticuloendotelial care naste anticorpi.

Pielea influenteaza repartitia sangelui

f). Pielea prin bogata retea capilara poate inmagazina pana la o treime din cantitatea de sange a organismului conform circulatiei preferentiale.

Urmarirea reactiei cutanate este un factor de mare importanta in activitatea hidroterapeutica.

Organismul este in permanenta in contact cu mediul extern cu care schimba informati in dublu sens.

Informatia din mediul extern sunt receptionate de catre organism prin intermediul unor receptori situati la nivelul pieli.

Receptor-este o structura celulara cu inalta specificitate pentru receptia unui anumit stimul. Acest receptor este segmental periferic al unui analizator.

Analizator-este format din receptorul periferic, din segmental intermediar sau de conducere cu fibre aferente si segment central reprezentat de o zona corticala receptoare.

Rolul functional al receptorului-este de transformare a anumitor forme de energie purtate de excitatie in energie nervoasa.

Analizatorul mecanocutanat

Segmental periferic-se gaseste in stratul dermic si hipodermic al pieli sub urmatoarele forme:

     Corpusculi Meissner

     Discuri Merkel

     Corpusculi Paccini

     Terminati nervoase libere

Ei receptioneaza stimuli mecanici care sunt capabili sa formeze pielea.

Segmentul de conducere-este reprezentat de dendritele neuronilor din ganglionul spinal iar axonul face sinapsa in neuroni coarnelor posterioare.

Segmentul central-este circunvolutiunea parietala ascendenta.

Analizatorul termocutanat

El furnizeaza cortexul cerebral, informati despre starea termica a obiectelor realitati inconjuratoare.

Excitantul natural nu este temperatura reala a obiectului ci starea termica-raportul intre temperatura reala si temperatura zonei tegumentare din momentul considerat.

Pentru ca un obiect sa creeze senzatia de cald temperatura lui trebuie sa o depaseasca pe cea a tegumentului cu minimu de 0,2 grade C iar pentru cea rece trebuie sa fie mai coborata cu cel putin 0,4 grade C.

     Segmentul periferic pentru cald-cilindrii Ruffini

     Segmentul periferic pentru rece-corpusculul Krause

     Segmentul de conducere si segmentul central-sunt aceiasi cu analizatorul mecanocutanat.

Pielea poseda un numar de terminatii nervoase gratie carora se pot obtine cele mai variate reactii atat locale cat si la distanta.

Pielea are deasemeni o retea vasculara bogata in care incape 30% din cantitatea totala a sangelui.

In conditii normale temperatura medie a pieli este de 34-36 grade C iar apa la aceasta temperatura nu provoaca nici o senzatie de caldura sau de raceala.

Aceiasi temperatura a apei provoaca senzatii deosebite in caz de febra.

Mediul cald sau rece da senzati cu atat mai accentuate cu cat atinge suprafetele mai mari ale pieli.

Raceala este perceputa mai repede in unitatea de timp decat caldura.

In hidroterapie prin procedurile termice si mecanice ca o parte a reactiei generale a organismului se produce asa numita reactie vasculara cutanata sau dermica-care este o vazodilatatie cu rol si importantta deosebita pentru toate efectele pe care contam in tratamentul hipodermic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.

Fenomenele rectiei dermo-vasculare sunt produse in parte datorita substantelor chimice provenite din degradarea celulelor precum si datorita interventiei nervilor vegetativi cu efecte vazodilatatori asemanatoare celor produse de histamina si acetilcolina.

Aceste substante vazodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a proceduri insa excitatiile consecutive le produc mereu.

Astfel, se explica actiunile si reactiile proceselor biologice care stau la baza BFT-ului.

Reactia dermo-vasculara-se refera numai la comportamentul vaselor sancvine din tegument dupa diferite aplicatii hidrotermice.

Reactia dermo-vasculara depinde de:

1. Intensitatea excitatiei termice.

2. Rapiditatea cu care se aplica agentul termic

3. Intinderea suprafetei tegumentului pe care se aplica agentul termic (cu cat intinderea este mai mare cu atat reactia este mai puternica).

4. Repetarea excitatiei termice de aceiasi intensitate aparitiei reactiei dermo-vasculara intarzie deoarece organismul sa obisnuit cu gradul de excitatie.

Pentru a obtine de fiecare data aceiasi reactie vasculara trebuie intensificata excitatia in cursul curei hidrice.

5. Agentii mecanici si chimici combinati cu cei termici usureaza aparitia reactiei dermo-vasculara.

6. Miscarile musculare in cursul procedurilor hidrice mai ales dupa proceduri favorizeaza aparitia reactiei dermo-vasculare.

7. Incalzirea musculara prealabila intensa si de lunga durata a corpului intreg intarzie aparitia reactiei dermo-vasculare.

8. In zona nervilor afectati (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, reactia de obicei intarzie sau este incompleta.

Nevralgie = durere pe traectul unui nerv.

Nevrita = inflamatia unui nerv.

Polinevrita = inflamatia mai multor nervi.

Pareza =amorteala

Paralizie = intreruperea activitati.

9. La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ si endocrin reactia dermo-vasculara se produce incomplet sau chiar invers (reactia paradoxala).

10. In tulburarii circulatorii organice cum ar fi: boli de inima sau boli arteriale reactia dermo-vasculara apare mai incet sau incomplet.

Metoda simpla pentru aprecierea

reactiei vasculara

Dalmady = metoda

Metoda prin comprimarea tegumentului regiunii de examinat cu un deget se constanta aparitia unei zone palide.

O reactie buna apare dupa 2-5 secunde. O reactie proasta apare dupa 10 secunde.

Se constata ca excitatiile intense si des repetate in cursul unei cure hidroterapice indelungate produc adeseori tulburari datorita carora efectele asteptate nu mai apar atat de prompt.

Hidroterapeuti mai vechi intrebuintau in asemenea cazuri expresia bolnavii sunt saturati de cura cu apa bolnavi se simteau rau isi pierdeau apetitul, somnul deveneau agitati.

Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu fenomene mai blande sau chiar intreruperea curei.

In caz ca se cintinua aceleasi proceduri excitante apareau asa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reaparitia durerilor reumatice si a altor fenomene.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra aparatului

cardio-vascular

Procedurile reci si fierbinti cu contraste mari de temperatura produc contractia vaselor sancvine.

Procedurile reci produc contractii de durata scurta.

Aceste contractii dau paliditate pieli sub forma pielea de gaina provocata de contractia muschiului erector al porilor.

Efectul principal si de lunga durata a procedurilor este vazodilatatia accentuata care dureaza.

Raceala de scurta durata-produce vazoconstrictie activa cu roseata pieli si marirea vitezei de circulatie a sangelui.

Raceala de lunga durata-produce la locul de aplicare o staza circulatorie cu cianoza (capilare dilatate contractate).

La temperaturi joase si de lunga durata-se produce gangrena.

Prin caldura-se dilata atat arterele cat si venele de la suprafata si din profunzime iar circulatia se produce in conditii mai avantajoase.

Aceasta este comportarea vaselor normale iar vasele bolnave isi pierd elasticitatea si proprietatea de a se putea dilata manifestand o tendinta de contractare foarte pronuntata la excitatia produsa de raceala dar si excitatia produsa de caldura poate provoca un spasm de lunga durata.

Exista un antagonism intre vasele circulatiei periferice, tegumente, si mucoase si cele ale organelor interne.

Existenta metamerelor ca unitate functionala arata ca prin excitatia unui dermatomer vasele din organele interne corespunzatoare aceluias metamer reactioneaza consensual (in acelas sens).

Activitatea musculara joaca un rol important in distribuirea sangelui.

Ea poate antrena temporar mari cantititi de sange din depozitele organismului si din organele in stare de congestie cu ajutorul circulatiei preferentiale.

Sangele fiind purtatorul si transportorul elementelor de aparare ale organismului (antitoxine, anticorpi).

Hiperemia mareste puterea de aparare, actionand indirect bactericit si antiinflamator.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra inimi si

tensiuni arteriale

Frecventa cardiaca normala este intre 60-90 batai pe minut.

In repaus sub 60 se numeste bradicardie, peste 90 de batai pe minut se numeste tahicardie.

Tensiunea arteriala maxima este de 120-l40mm/coloana de mercur-arata munca inimi.

Tensiunea arteriala minima =jumatate din tensiunea maxima plus sau minus 10mm/coloana de mercur.

Raceala aplicata asupra inimi -da bradicardie iar caldura aplicata asupra inimi influenteaza putin frecventa cardiaca.

Daca prin bai creste temperatura corpului cu 1 grad C frecventa cardiaca creste cu 18-20 batai/minut.

Raceala aplicati pe regiunea precordiala- calmeaza in general bolnavul, daca nu este suportata provocand neliniste este aproape sigur ca miocardul este afectat.

Variatia tensiunii arteriale

Aplicatiile locale calde sau reci modifica tensiunea arteriala in mica masura.

Aplicatiile generale cum ar fi: baile calde peste 39 de grade creste tensiunea maxima si scade tensiunea minima si se mareste diferentiala.

Tensiunea minima este data de elasticitatea vaselor.

In cazul bailor ascendente de la 36-42 de grade C partiale sau generale scade atat tensiunea maxima cat si cea minima daca cresterea temperaturi se face incet.

In bai reci creste atat tensiunea maxima cat si tensiunea minima.

Baile hipoterme scad munca inimi iar baile hiperterme cresc munca inimi cele peste 40 de grade chiar foarte mult.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sangelui

Dupa proceduri reci cresc leucocitele ,cresc hematiile si cantitatea de hemoglobina, efecte care dureaza aproximativ 2 ore.

Concentratia sangelui scade in baile calde si creste in baile reci.

La unele persoane o racire intensa duce la distrugerea masiva de hemati cu hemoglobinurie (eliminarea de hemoglobina in urina).

In acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.

Actiunea asupra respiratiei

Raceala excesiva produce o modificare a volumului respirator cu cresterea inspiratiei urmata de respiratia sacadata si cu revenirea la normal.

Caldura peste 45 de grade C produce efecte analoage.

AcTiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra musculaturi

Musculaturii striate.

Excitatiile reci si fierbinti intense de scurta durata ridica tonusul si randamentul muscular.

Procedurile caldute 36-37 de grade C diminueaza tonusul muscular si inlatura spasmele.

Caldura combinata cu excitatiile mecanice intense poate influenta contractibilitatea si tonusul muscular cu durata mai lunga.

Raceala de lunga durata sau intensa si repetata duce la cresterea tonusului la aparitia de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului. Musculatura neteda.

Caldura aplicata pe epigastrul sanatos (stomac) mareste tonusul si peristaltis mulmuscular stomacului favorizand eliminarea.

La stomacul bolnav caldura actioneaza antispastic normalizand peristaltismul. Spasmele arteriale sunt calmate prin caldura.

Miscari peristaltice si peristolice-sunt miscari de avansare si amestecare a bolului alimentar.

miscare peristaltica = de inaintare

miscare peristolica = de amestec.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra functiilor secretori

Aparatul renal-circulatia renala se comporta consensual cu cea a tegumentului.

Prin aplicatii externe calde locale asupra regiuni renale precum si prin proceduri generale calde se produce o circulatie mai vie la nivelul rinichiului si o functie renala mai buna cu diureza abundenta.

Reactia urinei este influentata prin proceduri hidrice intense dar numai trecatoare se observa o adiciziere a urinei dupa proceduri reci. Exista un antagonism clar intre diureza si transpiratie.

In general apa se elimina prin urina si prin tegument mecanisme invers proportionale.

Caldura aplicata pe abdomen si procedurile generale calde scad secretia gastrica si pe cea clorhidrica. Raceala creste secretia gastrica daca actioneaza in timp scurt.

Secretia biliara.

Creste prin aplicatii reci de scurta durata sau prin proceduri alternante.

Perspiratio-insensibilism-transpiratie neaparenta.

Este eliminarea nesesizabila de apa, substante solubile si gaze prin piele.

Poate ajunge la 1l pe 24h cuprinzand toxine produsi de catabolism si produsi de sudoare.

Sudoare sau transpiratie:

Sudoarea cantitatea lichidului transpiral variaza cu clima, ocupatia, constitutia, miscarea si alimentarea.

Transpiratia poate sa creasca in anumite conditi considerabil pana la 1500 l.

Printer procedurile care duc la cea mai abundenta transpiratie sunt: baile de namol, baile de aer cald, de lumina si aburi fierbinti.

Transpiratii fortate si repetate in interval scurt de timp pot produce deshidratarea tesuturilor.

Din punct de vedere practic transpiratia inceputa in decursul unei proceduri termoterapice poate fi: crescuta prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda veche a lui Priessnitz) .

Sudoarea este toxica ca si urina si toxicitatea ei creste cu concentratia.

AcTiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sistemului nervos

Nervii periferici reactioneaza la raceala printr-o diminuare a excitabilitatii si conductibilitatii.

Caldura si mai ales fierbinteala de scurta durata cresc sensibilitatea iar caldura de lunga durata scade sensibilitatea.

Este cunoscuta actiunea sedativa a calduri constante in nevralgii. Procedurile reci si fierbinti excita sistemul nervos central.

Dupa ce apare reactia dermo-vasculara urmeaza de obicei o serie de liniste. Dupa proceduri excitante puternice se observa o stare de neliniste. Procedurile la temperatura de indiferenta la 1-2 grade mai sus au de obicei efecte calmante immediate si de lunga durata.

In orice cura hidrica nu trebuie neglijata starea psihica, stare ce influenteaza intreg mers al curei.

Se recomanda precautie la dozarea curei. Trebuie evitate la inceput toate senzatiile neplacute pe care le-ar putea da unele proceduri (dus scotian) fiind necesar sa procedam de la inceput cu o reactie dermovasculara profunda corecta care este insotita intodeauna de o senzatie generala placuta.

AcTiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra metabolismului

Metabolism = schimbul de substante intre organism si mediu cu cele 2 componente : anabolism = asimilatie

catabolism = dezasimilatie

Anabolismul-este in raport direct cu corpul deoarece toate procedurile care actioneaza asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului.

Dupa proceduri reci scurte creste volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de-lungul duratei insotite de cresterea temperaturi corpului maresc volumul respirator cu 150%.

Dupa proceduri reci si calde de scurta durata revenirea la normal este foarte rapida. Dupa procedurile calde prelungite metabolismul marit persista pana la 75 minute.

Procedurile termice combinate cu manipulatii mecanice (baia calda chineto) creste metabolismul gazos intr-o masura foarte mare.

Eliminarea substantelor minerale cresc intodeauna dupa aplicatii termice si mecanice mai ales daca procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.

Actiunea factorilor termici

asupra tesuturilor

Raceala sau caldura aplicate asupra tegumentului timp mai indelungat modifica temperatura tesuturilor atat la suprafata cat si la o anumita profunzime.

Actiunea raceli este mai intensa pe cand caldura prin hiperemia pe care o provoaca patrunde mai dificil in tesuturile subiacente.

Diferite tesuturi si organe se comporta variat fata de racire(foarte usor poate raci peretele toracic).

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra termoreglari

Organismul uman isi mentine temperatura interna constanta la 37 de grade cu variatia de 0,1 grade C in decursul unei zile.

Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul sistemului nervos central prin centrii subcorticali.

Mentinerea echilibrului termic se face prin:

     cresterea sau diminuarea produceri de caldura

     cresterea sau diminuarea pierderi de caldura

Producerea de caldura-se face prin activitate musculara si este termoreglarea chimica.

Pierderea de caldura-se face prin transpiratie si este termoreglarea fizica.

Daca se aplica o baie calda se observa o vazodilatatie a vaselor periferice cu sange perspiratia insensibila se mareste iar cand aceasta devine insuficienta se transforma in transpiratie.

La raceala pe langa o vazoconstrictie periferica se produce si o actiune musculara reflexa (frison) cu mult inainte de a avea loc o racire efectiva a organismului.

La caldura intensa pe langa o vasodilatatie puternica se produce transpiratia inainte de a se urca temperatura corpului.

Atat timp cat pierderea de caldura este posibila la periferie temperatura corpului nu creste.

Temperatura corpului incepe sa creasca in momentul in care termore-glarea fizica este depasita de temperatura mediului inconjurator.

In cazurile de deficienta congenitala a glandelor sudoripare se numeste anhidoza sau ichitoza transpiratia este foarte redusa.

Persoanele care sufera de astfel de asemenea defecte nu pot transpira si ajungand in medii calde se sufoca foarte repede si temperatura corpului lor screscand cu mult mai repede decat la persoanele cu transpiratie normala.

Pe de alta parte se gasesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care functioneaza insuficient motiv pentru care transpira foarte usor (nervosi,isterici)la cestia temperatura corpului creste deasemenea mai repede in inprejurari similare.

COMPRESE

Sunt aplcati asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucati de panza de forme si dimensiuni variate si inmuiate in apa de diferite temperaturi.

Calitatea unei comprese bune:

     aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie sa permita intrarea aerului;

     umezeala compresei trebuie sa fie corespunzatoare ( comprese calde sau reci);

     compresa uscata de acoperire trebuie sa depaseasca cu 1-2 laturi de deget pe cea umeda;

     daca compresele stimulante nu se incalzesc dupa 10-l5 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie intrerupta.

Clasificarea compreselor:

     Dupa temperatura: reci, calde, alternante si cu aburi.

     Dupa regiune: la cap, ceafa, gat, torace, precordiale, abdomen, trunchi si gambe.

Compresa stimulata de Prissnitz:

Este o compresa rece acoperita.Panza inmuiata se stoarce bine si se aseaza pe zona respectiva.

Peste compresa umeda astfel realizata se aplica o bucata de panza uscata ceva mai mare decat cea umeda si de aceiasi grosime.

Mod de actiune: In timpul aplicatiei reci apare vasoconstrictia urmata de hiperemia activa cu evaporare care scade temperatura ducand din nou la vasoconstrictie si ciclul se reia. Efectul se bazeaza pe aceasta evaporare discontinua ritmica.

Compresa Prissnitz se mentine 2 - 6 ore pana ce se usuca. Actiunea ei este de stimulare influentand sistemul nervos, cordul, activarea circulatiei si a metabolismului local.

Compresa cu abur:

Pe regiunea interesata se plaseaza o flanela uscata peste care se aplica altele inmuiate in apa fierbinte la 60-70 grade C si bine stoarsa peste care se aplica o a 3 a flanela uscata si eventual o panza impermeabila (4 straturi).

Ea are o importanta actiune vasodilatatoare si rezorbtiva pe langa efectul analgezic si antispasmotic.

CATAPLASME.

Sunt proceduri care constau din aplicarea in scop terapeutic a diverselor substante de natura organica sau anorganica, la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului.

Cataplasmele- se impart in 2 categorii:

     umede

     uscate

In ceea ce priveste temperatura pot fi:

     calde,

     reci.

I. Cataplasmele umede:

Materiale necesare: substante organice variate sau diverse te medicinale, care capata prin preparare un aspect pastos (cele mai folosite sunt: paine, taratele, faina integrala, faina de grau,orz, ovaz sau porumb, seminte de in, musetel, florile de fan, malva, althea, menta, mustarul, hreanul namol, lut, etc.), 2 bucati de panza sau un saculet, o sursa de caldura resou.

Cataplasmele cu paine:

Mod de preparare-se ia o anumita cantitate de miez de paine in raport cu marimea regiunii, se faraniteaza, se inmoaie cu apa si se incalzeste continutul pe foc, amestecandu-se pana se obtine o pasta.

Aceasta se introduce intre 2 bucati de panza sau intr-un saculet. Se uniformizeaza intr-un strat de aproximativ 2-4 cm grosime. Se elimina prin presiune lichidul in exces si se aplica apoi pe regiunea interesata.

Pentru a se impiedica racirea, se aplica peste aceasta o bucata de panza, flanela sau lana. Cataplasma se mentine pana incepe sa se raceasca.

Cataplasme cu tarate:

Mod de preparare se iau sau 1 Kg tarate de grau, secara, porumb, in raport cu marimea regiuni pe care dorim sa aplica cataplasma, se fierbe pana se obtine o pasta si se aplica cu aceiasi tehnica.

Cataplasme cu seminte sau faina de in:

Mod de preparare se ia ⅓ sau seminte de in, ⅔ sau apa si se fierbe bine pana se face o pasta consistenta. Se aplica la fel ca si celelalte cataplasme.

Cataplasmele cu seminte de in sunt preferate altor cataplasme, deoarece au o termopexie mare.

Cataplasme cu faina integrala:

Mod de preparare se prepara cu faina de grau, orz, ovaz, secara, porumb la fel ca cele descrise anterior.

Cataplasme cu musetel:

Mod de preparare se ia o cantitate potrivita de musetel, se fierbe in apa, apoi se introduce in saculet. Acesta se leaga la gura, se stoarce prin presare intre 2 capace si se aplica pe regiunea indicata. Se poate fierbe musetelul direct in saculet.

Cataplasme cu flori de fan:

Mod de preparare este identic cu a cataplasmelor de musetel.

Cataplasme cu malva:

Mod de preparare se folosesc frunzele de Malva silvestri si Malva rotudifolia care se prepara identic cu cele expuse inainte.

Cataplasme cu menta:

Mod de preparare se folosec frunzele de Menta piperita (izma buna) sau Menta crispa (izma creata), se oparesc sau se umezesc numai cu apa calda pentru a nu lasa sa se volatizeze uleiurile eterice.

Tehnica de aplicare este identica cu a celor cataplasme cu te medicinale.

Cataplasme cu althaea:

Mod de preparare se folosec frunzele de Althaea officinalis (nalba mare, nalba alba sau nalba de lunca). Se se prepara si se aplica la fel ca si cataplasmele cu te medicinale.

Cataplasmele cu mustar:

Mod de preparare se foloseste faina de mustar (Sinapis nigra sau Sinapis alba), se amesteca cu apa la temperatura camerei pana se realizeaza o pasta, se adauga inainte de aplicare putina apa calda pentru a nu provoca bolnavului o senzatie neplacuta, se introduce intre doua bucati de panza sau un saculet si se aplica pe regiunea indicata.

Durata procedurii este in functie de aparitia senzatiei de arsura. Se inlatura inainte de a se forma bule pe locul de aplicare.

Cataplasme cu hrean:

Mod de preparare se ia o anumita cantitate de radacina de hrean, se rade, se amesteca cu apa si o cantitate oarecare de faina integrala; se introduce intr-un saculet care se leaga la gura si se aplica pe regiunea interesata.

Cataplasme cu namol si lut:

Mod de preparare este identic cu impachetarile cu aceleasi substante ( impachetarile cu namol).

II. Cataplasme uscate:

Sunt proceduri care se realizeaza cu ajutorul unor substante cum sunt: taratele de grau, de secara, de porumb, sare, nisip.

Modul de preparare materialele enuntate se incalzesc intr-un vas, la o temperatura suportabila, se introduc intre 2 bucati de panza sau in saculete si se aplica pe regiunea interesata.

Ele sunt impropiu numite cataplasme, deoarece nu sunt aplicatii sub forma de pasta.

Modul de actiune actiunea cataplasmelor se bazeaza pe factorul termic; efectul lor este mai mult local.

Efectele cele mai importante ale lor sunt: hiperemizant si resorbtiv, antispastic si analgezic.

La cataplasmle cu te medicinale, pe langa factorul termic, se adauga si cel chimic, reprezentat de diferitele uleiuri eterice pe care le contin.

Indicatiile: cele mai frecvente sunt: mialgii, nevralgii cu diverse localizari, artralgii in cadrul afectiunilor reumtismale subacute si cronice, perivisceritele adbominale, etc.

Cataplasmele cu mustar si hrean se indica pentru efectul lor derivativ important, mai des in afectiunile cu caracter inflamator acut si cronic ale organelor abdominale si toracice, in nevralgii, spasme si contracturi musculare etc.