Saint-Exupery spunea in "Pamantul oamenilor" despre apa:
"Nu necesara vietii,
ci insasi viata este
tu, cea mai pretioasa bogatie a lumii
esti cea mai gingasa,
tu, insasi puritatea
din pantecul pamantului" _
Definita astfel, apa apare nu numai ca un element absolut necesar vietii, ci si ca unul care are virtuti iesite din comun.In acest sens trebuie aratat ca organismul uman, contine cea 64% apa, noul nascut 69%, iar foetusul in luna a treia are in tesuturile sale 94% apa.
Totodata, apa este cel mai la indemana si mai simplu mijloc pentru a trata si vindeca un numar impresionant de afectiuni.
Marele savant roman Henri Coanda spunea candva intr-un interviu dat lui Ioan Grigorescu: "Mai intai am crezut ca cel mai tulburator fenomem de pe pamant era vantul. El simboliza pentru mine antiteza stagnarii, insasi notiunea de miscare, fara de care totul ni s-ar fi parut iremediabil incremenit, cuprins de amortire. Apoi am inteles ca marele motor ce se misca pe planeta noastra, generand vanturile si cuprinzand in tainele lui insusi misterul vietii, e apa. Daca un extraterestru ne-ar studia din infinitul cosmic, el ar trebui sa ajunga la acelasi nume pe care sa-l dea acestui hidrometeor caruia noi i-am zis Terra, "eta apelor".
Un lant intreg de civilizatii au fost legate de cursurile de apa, de sursele si resursele de apa.
Nilul, Tigrul, Eufratul, Indusul, Gangele, Fluviul Galben sunt nume de fluvii, dar cu apele lor au ajutat la faurirea unor lumi mai chi sau mai noi, care au facut din apa un element primordial pentru fiinta umana, o adevarata sclavie a ei, dar si, totodata, stapana a omului.
Iata un lucru care demonstreaza aceasta: chii egipteni au calculat calendarul anului de 365 de zile, ghidandu-se dupa } miscarea astrelor pe cer, cat mai ales, dupa cresterea si descresterea apelor Nilului. Parintele istoriei, Herodot, spunea: "Egiptul - este un dar al Nilului". Cu o precizie cu adevarat stiintifica, intotdeauna la sfarsitul lunii iunie, apele Nilului incep sa creasca, pentru ca, pana la sfarsitul lunii septembrie, valea lui inferioara sa se transforme intr-o imensa intindere de ape, lasand peste campii, un mal bogat in aluviuni nutriti Cand apele au disparut; civilizatiile au murit.
"Apa vie" din basmele noastre, ale romanilor, nu este o creatie fara noima si care ar ascunde doar o imaginatie fabuloasa.
Versurile:
"Doar atunci cand durerea il sapa
Omul de tot leacul in apa".
Fascinatia apei, legatura acesteia cu omul si cu civilizatiile pe care le-a creat, nu este intamplatoare, caci apa este nu numai sinonima cu "speranta" de a trai mai bine, mai curat si mai sanatos, ci speranta insasi ca ea utilizand-o omul, va deni mai intelept, mai bogat si va transforma "eta apelor" intr-o "eta de vis", ca in basmele romanilor.
Marele savant si artist Leonardo da Vinci spunea:
"Apei i-a fost data puterea magica de a deni seva vietii pe Pamant". in orice ipoteza cu privire la aparitia vietii, apa apare ca element primordial si fara indoiala aprecierea de "seva a vietii" este legata de realitate, de rolul ei hotarator in crearea si pastrarea "viului terestru". Apa este purtatorul vietii pe Terra, ea reprezentand solntul ideal creat de natura in care substantele dizolvate, nu-si altereaza proprietatile chimice si biologice. Oricine stie ca, pe suprafata Pamantului exista mai multa apa decat uscat.
Dar, din uriasa masa a hidrosferei, doar 5% reprezinta apa dulce, restul fiind apa sarata a marilor si oceanelor.
Doar apa dulce poate fi utiltizata pentru consum casnic, agricultura si industrie. Ceea ce este mai grav este faptul ca din cele 5% amintite de apa dulce, doar 1-l,5% sunt posibil de folosit, restul fiind incremenit in zapezile si gheturile snice de la poli.
Prin urmare, apa dulce este o bogatie prea mare ca s-o irosim, s-o intinam prin poluare.