Semintele nu trebuie sa fie semanate cu partea lor carnoasa (pulpa), deoarece aceasta intarzie germinatia foarte mult si favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor care distrug germenii.
Semanaturile in pepiniera se pot face atat toamna, fara o prealabila pregatire, cat si in primavara urmatoare.
Toamna s-a constatat ca incoltirea este mai inceata si mai trenanta decat primavara; in plus, procentul de rasarire este mai mic.
Semanaturile de primavara se fac dupa ce semintele au fost stratificate in prealabil timp de o luna de zile la temperatura de 3-5 AC.
Solul din pepiniera trebuie bine mobilizat, mai ales cand este de textura grea, iar adancimea la care se pun semintele este de 1-2 cm. Se seamana 2-3 g samanta la metrul liniar de rigola, cantitate astfel calculata incat sa asigure o densitate de 30 puieti la metru.
Semintele rasar dupa cea 20-30 zile de la semanat, timpul de rasarire scurtandu-se cu cresterea temperaturii, optima fiind temperatura de 25 AC.In primul an puietii cresc greu, ei fiind apti de tat in 1-2 ani. Potrit Standardului de Stat 1347/1962, puietii de catina alba apti de tat trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni minime la colet: calitatea 1-7 mm, calitatea a 1l-a - 5 mm, calitatea a IlI-a - 3 mm.
Inmultirea vegetativa
Multiplicarea prin drajoni. Datorita capacitatii sale mari de a drajona abundent si la mare distanta, drajonii recoltati din catinisurile naturale existente pot fi folositi direct la lucrarile de impadurire. Din culturile experimentale a rezultat ca se poate conta pe o prindere de cel putin 50%.
Multiplicarea prin butasi. Catina alba se multiplica destul de usor prin butasi. Acestia se recolteaza din toamna, punandu-se la pastrare pana primavara in beciuri sau bordeie, unde se tin in nisip reavan. Se vor utiliza de preferinta butasii cu calcai. Lungimea lor va fi de 20-25 cm.
Butasii recoltati primavara dau procente de prindere mai mici, in caz de seceta inregistrandu-se pierderi aproape totale. in timpul iernii ei se controleaza pentru a observa daca n-au inceput sa intre in vegetatie.
Se sadesc prin inere sau folosind tatorul, nelasandu-se nimic deasupra solului. Distanta intre randuri va fi de 30-40 cm, iar pe rand de 20 cm. Daca terenul este reavan sau daca ploua imediat dupa sadire, cultura nu se uda; altfel, ea se uda bine. Procedandu-se astfel, se obtine o inradacinare de 50-60%.
O data saditi, butasii se tin in pepiniera timp de doi ani, deoarece la un an nu au sistemul radicular destul de bine dezvoltat, mai ales daca solul este sarac.In afara de butasirea cu butasi din tulpina, se mai poate face si butasire cu radacini sau portiuni de radacini, cu rezultate bune.
Multiplicarea prin marcote. Catina alba se preteaza si la marco-tare, dupa tehnici comune tuturor speciilor. Procedeul prin musuroi re este insa mai indicat pentru exemplarele femele. Intr-un sezon de vegetatie se pot obtine exemplare inradacinate care pot fi tate la locul definitiv chiar in toamna anului respectiv.
Altoirea. Este o modalitate care se aplica numai in cazuri exceptionale atat pentru exemplarele mascule, cat si pentru cele femele.

Lucrarile de tare

Catina alba se foloseste la impadurirea terenurilor degradate aflate in cele mai aspre conditii, cand nu se poate adopta de la inceput o formula care sa aiba la baza specii arborescente de natura sa se obtina maximum de productie si de ameliorare a terenurilor respective. Cultura de catina va fi, in acest caz, numai in stadiu de tranzitie, urmarindu-se ca pe langa actiunea de consolidare a terenului, ea sa ridice capacitatea de productie a acestui teren. in paralel se vor utiliza, daca se poate, si alti arbusti proprii pentru terenurile respective (lemn cainesc, paducel, drob etc.).
Se vor folosi 10 000-20 000 puieti/hectar, tandu-se, dupa caz, in gropi facute cu sapa, sapoiul, tarnacopul sau tatorul.
In cazul tatiilor cu drajoni, din lucrarile experimentale a rezultat ca la tarile facute in gropi de 30/30/30 cm si la distanta de 1/1 m s-au realizat prinderi de 50%. in primii doi ani, drajonii prinsi cresc incet, dar incepand din anii 3 si 4 incep sa vegeteze activ si sa drajoneze ei insisi. Drajonarea drajonilor dene foarte intensa dupa 5, 6, 7 ani, in anul al 8-lea reusind sa se intinda suficient ca sa completeze toate golurile. Este important sa se tina scama ca la 6-7 te femele este necesara o ta mascul.
Este edent faptul ca aceasta ta nu ridica pretentii deosebite pentru cultivare, ea putand fi utilizata de cei interesati apelandu-se si la ajutorul ocoalelor silce si al unor unitati de specialitate pomicole.