Pelinul este cunoscut ca ta medicinala inca din antichitate. in tara noastra creste mai ales in regiunile de campie.

Drogul este format din ta intreaga recoltata in timpul infloririi

Herba Absinthii. Planta contine un principiu amar. ulei eteric bogat in a/.ulen, tanin s: -zinc. Este folosita ca tonic amar. stimuland si marind secretia organelor digestive, si uneori contra ermilor intestinali. Se recomanda aproape in toate bolile aparatului digestiv ca lenerea stomacului, dureri, lipsa de aciditate, varsaturi etc.
Ceaiul de pelin se prepara numai prin infuzie tr-o lingurita de ta cu doua cesti de apa clocotita. Dupa 20 de minute, ceaiul se strecoara, se indulceste si se bea cate un sfert de ceasca cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
Fiind foarte amar. in locul ceaiului se poate prepara o tinctura. din care se iau cate 1520 picaturi in indulcita cu zahar sau in n, de trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mesele principale.
Tincitura se prepara din 20 g ta maruntita. care se macereaza in 100 ml alcool de 70A. timp de 7 zile.
Femeile care alapteaza nu au voie sa foloseasca pelinul, deoarece da un gust amar. neplacut, laptelui.
Celor care au oxiuri (ermi mici care se localizeaza in intestinul gros si in jurul anusului) li se recomanda bai sau elisme cu fiertura de pelin, asociat cu musetel.