Animalele si oamenii s-au bizuit intotdeauna pe te ca o sursa majora de nutrienti. De fapt, numeroase reactii meolice din corp necesita hrana derita din te. Aceste alimente vegetale sunt esentiale pentru meolismul celular si functionarea tuturor sistemelor corpului.
In completare la
fructe si vegetale, oamenii au folosit din cele mai vechi timpuri anumite te sub forma de mirodenii,
condimente si ceaiuri pentru sporirea apetitului, modificarea dispozitiei si promorea bunastarii fizice si mentale. Numeroase te au fost folosite de asemenea de catre vindecatori ca medicamente pentru imbunatatirea sanatatii scazute si pentru redarea vitalitatii pacientilor bolnavi.
De-a lungul istoriei, oamenii au ales ce te sa foloseasca prin obserrea atenta a efectelor acestora asupra animalelor si celorlalti oameni. Desi nestiintific, acest proces pentru selectarea telor active fiziologic a fost eficace, deoarece oamenii au fost folositi ca subiecti ai experimentului. Cele mai multe te toxice au fost eliminate, iar hrana si tele comestibile au fost adaugate dietei.
Au fost usor de identificat
fructele adaptogene dulci si acri-soare precum fructele de schisandra, fructul de lycium si fructul de amla. Aceste fructe sunt larg consumate in multe parti ale lumii. Radacinile dulci la gust de dang shen si lemn-dulce au fost de asemenea o completare placuta la dieta. Despre alte adaptogene cu gusturi mai putin placute, precum shilajit sau ashwagandha, cu greu s-ar fi putut gandi despre insusirile lor culinare.
Cea mai obisnuita maniera traditionala de a lua adaptogene este sub forma de ceai. Aproape toate adaptogenele (cu exceptia shilajit-ului) pot fi transformate in ceai, fie prin fierbere, fie prin infuzare. Exista o diferenta substantiala intre un
ceai de baut si un ceai medicinal. Ceaiurile de baut sunt alimente. Ele sunt placute la gust si, desi au proprietati medicinale, sunt folosite in principal pentru aroma lor placuta. Adaptogenele precum ashwagandha, ginseng asiatic, rhaponticum si rhodiola sunt in general sigure pentru a fi consumate zilnic, insa ele au un gust medicinal pe care doar putini oameni l-ar gasi placut sau l-ar considera o "bautura".
Unele dintre radacinile adaptogene precum ashwagandha, dang shen si ginseng sunt gatite in mod traditional cu congee (terci de orez), lapte,
miere sau ghi pentru a fi facute comestibile si transformate in "alimente medicinale".
Ciupercile medicinale, cuprinzand reishi neagra {Ganoderma sinensis), cordyceps, maitake si shiitake, pot fi gatite si folosite pentru a face supe delicioase, fripturi agitate, caserole si umpluturi.
Numeroase te frunzoase precum jiaogulan si
busuiocul sfant au fost gatite ca legume, asemenea spanacului.
Nu toate tele pot fi consumate. Reishi si eleuthero sunt tari si lemnoase, iar
ciupercile sau lemnul uscat sunt, putin spus, necomestibile. Ciupercile cordyceps au nevoie sa fie gatite pentru a ucide orice bacterie tamatoare. Frunzele de ashwagandha sunt toxice, iar fructul de he shou wu s-a relatat ca este otravitor. Fructele de lycium vor fi consumate numai cand se coc, deoarece fructul necopt poate provoca iritatie gastrica. Shilajit este neplacut la gust si miros si e folosit mai ales sub forma de pilule.
ALIMENTE FUNCTIONALE
Una dintre cele mai noi tendinte in
alimentatie o constituie alimentele functionale, care sunt definite ca alimente ce furnizeaza beneficii pentru sanatate dincolo de
alimentatia de baza. In mod fundamental, incepand cu fructele si
legumele pana la
fainoase si lactate, toate pot fi intarite sau imbogatite prin adaugarea de
suplimente nutritive sau te medicinale pentru a impartasi beneficii suplimentare pentru sanatate.
Cea mai obisnuita cale pentru folosirea adaptogenelor cu alimente functionale este in bauturi. Exista numeroase bauturi care contin ginseng, rhodiola sau schisandra, nu pentru gust, ci ca beneficiu functional pentru sanatate. Aceasta tendinta continua cu siguranta si - cine stie? - oamenii vor putea consuma Reishi Rigatoni si cereale Eleuthero-O's in viitorul apropiat. Partea proasta a acestei tendinte este ca numai cate dintre produse contin de fapt suficienta ta pentru a avea vreun beneficiu real pentru sanatate.
ADAPTOGENELE CA ALIMENTE - UTILIZARI Sl RETETE
Retetele care urmeaza ofera doar o introducere de baza la numeroasele utilizari ale telor adaptogene ca aliment. Autorii stiu ca sunt aici mult mai multe de spus, insa ei doresc doar sa stimuleze apetitul.
Amla
Amla esta unul dintre ingredientele majore a doua dintre cele mai faimoase preparate ayurvedice: triphala ( modulul 11) si Chyanprash ( monografia Amla, in modulul 7), un gem dulce tonic pentru toate rstele. Fructele de amla sunt antioxi-danti puternici si sunt cunoscute ca and in continut cele mai ridicate niveluri de vitamina C intalnite in natura.
Chyanprash este un gem fitoterapeutic traditional facut dintr-o baza de miere, ghi si fructe amla. Sunt adaugate alte adaptogene, incluzand ashwagandha, guduchi, lemn-dulce si shatari, precum si un mare numar de alte te. Se crede ca acest tip de preparat conduce constituentii activi ai telor la un nivel mai profund al tesutului si are o actiune antioxidanta semnificati. Se ia o lingurita pe zi pentru intinerire. Exista multe retete diferite pentru acest gem clasic, insa toate sunt facute cu am la. Chyanprash este cel mai popular produs ayurvedic din toata India.
Taietorii de lemne din Asia de Sud-Est consuma fructul de amla pentru a evita setea, deoarece fructul stimuleaza curgerea salivei. S-a relatat in India ca fructul urmat de apa produce un gust dulce si inviorator. Atat in India, cat si in Thailanda, autobuzele opresc de-a lungul soselelor pentru a permite calatorilor sa mearga la arbori pentru a culege fructe. Fructul copt a fost recomandat sa fie consumat tip de patruzeci de zile dupa un post pentru a reface sanatatea si vitalitatea. Este o practica obisnuita in casele indiene sa se gateasca fructul intreg cu
zahar si sofran si sa se dea aceste dulciuri copiilor in fiecare dimineata.
O bautura racoritoare poate fi facuta din amla prin zdrobirea fructului proaspat intr-o cantitate mica de apa rece pentru a extrage in intregime sucul. Acesta este filtrat si sunt adaugate stafide, miere si draksha uscat (
piper negru, piper lung pippali si ghimbir). Amestecul este racit pentru a produce un minunat
desert care actioneaza ca diuretic.
Fructul verde necopt si fructul copt proaspat sunt murate si folosite pentru a stimula pofta de mancare. Cele mai mari fructe proaspete sunt zaharisite in sirop de zahar pentru a servi ca tratament fortifiant.
Fructul proaspat este taiat in felii subtiri si uscat. Aceste felii sunt asezonate cu seminte de chimen, sare si
iaurt ca gustare pentru persoanele care au postit sau pentru cei cu
digestie slaba.
O forma traditionala pentru prelucrarea amla cunoscuta ca sras bhana (gatirea tei in suc propriu) sporeste semnificativ efectele sale antioxidante.
Ashwagandha
Ashwagandha nu e prea placuta la gust, dar in India este gatita, de obicei, in
lapte cu melasa, sub forma unei bauturi hranitoare pentru alinarea slabiciunii, anemiei si insomniei. Radacina macinata este combinata cu parti egale de ghi si miere si consumata de barbati pentru ameliorarea impotentei si cantitatii reduse de sperma. Semintele de ashwagandha sunt folosite in Sudan pentru coagularea laptelui la prepararea branzei.
Astragalus
Radacina de astragalus are o aroma blanda (unii o descriu ca fiind dulce) si este adesea gatita in supe si stufati. Se spune ca astragalus gatit intr-un stufat cu miel umezeste si intareste plamanii si intensifica sistemul imunitar.
Busuiocul sfant
Busuiocul sfant are o aroma placuta si diferite rietati pot avea miros si gust de menta, cuisoare, lemn-dulce sau lamaie. Nu trebuie confundat cu busuiocul culinar. Busuiocul sfant (tulsi) poate fi savurat ca un simplu ceai fitoterapeutic.
Busuiocul sfant poate fi amestecat cu alte te si ceaiuri pentru a adauga aroma. Un ceai facut din busuioc sfant cu ghim-bir sau singur este bun pentru digestie. Cu musetel, este bun inainte de culcare. Pot fi adaugate, de asemenea, lemn-dulce si gotu kola, precum si ceai indian condimentat si ceai obisnuit verde sau negru. Cand sunteti bolnav, sporiti taria ceaiului dumneavoastra de busuioc sfant. Pentru scaderea febrei, folositi trei pana la cinci pliculete de ceai.
Busuiocul sfant este folosit in mod obisnuit in bucataria thai-landeza si a altor tari sud-est asiatice crud in salate, gatit ca zarzat sau in supe si fripturi agitate si ca agent aromatizant pentru salate de fructe, mancaruri dulci pentru desert si in conserve. Semintele mucilaginoase sunt inmuiate in apa si sunt adaugati indulcitori pentru a face o bautura linistitoare si reconfortanta.
Cordyceps
Cordyceps este in mod traditional gatit cu rata, pui sau porc. Pentru multi occidentali, ideea de a consuma o
ciuperca care arata ca o omida si care la origine a fost o omida este dezgustatoare. De fapt, ciuperca a consumat insecta in totalitate, ramanand numai ciuperca. Cordyceps este de asemenea cultit, iar miceliul se dezvolta pe seminte (in special
orez sau boabe de soia).
Cand cordyceps este gatit, el are o minunata aroma de ciuperca. Deoarece aceasta ciuperca este atat de costisitoare, se combina cate
ciuperci de cordyceps cu shiitake si alte ciuperci comestibile. in China veche, imparatul si familia regala serveau rata umpluta cu cordyceps pentru a-si spori longevitatea si pentru pastrarea sanatatii.
Reteta traditionala chinezeasca pentru inima___________
Aceasta reteta e mai degraba neobisnuita. Este o reteta chinezeasca traditionala folosita pentru tratarea persoanelor cu boala de inima. 10 grame de radacina de astragalus 10 grame de scortisoara 100 ml de apa 2 oua.
Se iau cele zece grame de radacina de astragalus si cele zece grame de scortisoara. Se fierb tele in 100 ml de apa, timp de 15 minute. Se sparg cele doua oua si se adauga la decoctul de te pana ce sunt fierte. Aceasta face doua doze. Se ia cate o doza (jumatate din decoct si un ou) in fiecare zi, timp de zece zile.
Supa revitalizanta de ginseng a lui David Winston
Supa poate fi facuta cu orice numar de
legume sau carne. Winston prefera
carnea de pui, dar se poate folosi vita, porc sau somon. Aceasta
supa este in mod special folositoare in timpul tranzitiei de la toamna la iarna si in cursul anotimpului gripei pentru prevenirea imbolnavirii.
1
ceapa mare, taiata
4-6 catei de usturoi, taiati marunt
2
morcovi mari, curatati de coaja si feliati rondele
2-3 piepturi de pui dezosate taiate in bucati de circa un deget. Ulei de
masline sau susan 8 pahare de apa sau supa
1 cartof dulce (batat) mare, decojit si facut cuburi 12-l6 ciuperci shiitake (ciuperci negre) uscate. Se inmoaie mai intai in apa, pentru a le rehidrata
1 bucata mica (1,2 cm) de ghimbir proaspat, taiat marunt una-doua radacini intregi de ginseng rosu sau alb 30 g de fruct de lycium 3-4 bastoane de astragalus Sare sau tamari, piper si
ulei iute, dupa gust. intr-un s mare de supa, se fac saute ceapa, usturoiul, morcovii si puiul in putin ulei de
masline sau de susan. Cand bucatile de ceapa incep sa devina transparente, se adauga apa sau supa. Apoi se adauga
cartoful dulce, shiitake, ginger si tele. Se lasa sa fiarba la foc timp de mai multe ore. Se adauga sare sau tamari, piper si
ulei iute, dupa gust. Ca alternati, puteti folosi alte feluri de carne si alte legume (nap suedez, praz, hasme, porumb, radacina de telina, frunze de telina, bulb de fenicul), dupa cum sunt disponibile in functie de anotimp si in functie de preferinte. Portii: 4-5.