Acest grup de aditive folosite in alimentatia omului pentru a da consistenta, silitate si aspect placut unor produse alimentare, nu au pus, pana acum, prea mari probleme privind eventualul lor potential de risc cancerigen
Unele din ele sunt cunoscute de multa vreme, mai ales in industria de medicamente (guma arabica, tragacanta, agar-agar) sau altele in cea alimentara, unde sunt folosite ca saruri ale diferitelor substante grase sau ale insesi uleiurilor comestibile, spre a pune in suspensie diferite nutrimente ale acestora, separat sau in amestec, deseori incompatibilile din punct de vedere al solubintatii sau fiind de consistente diferite.
Din punct de vedere chimic unele sunt saruri ale unor acizi (fosforic, alginic), altele sunt structuri glucidice (glicocol, manitol) sau esteri gliceridici cu acizi cunoscuti (lactic, citric, tartric), ori esteri ai zaharozei.
Totusi, legat de un eventual potential de risc in cancer, o serie dintre produsii folositi ai aceastei grupe sunt supusi, pentru prudenta, unei supravegheri a lor in timp si sunt aprobati pentru consum ca tolerati provizoriu.
Iata unele metode de folosire a acestor aditive: emulsionarea anumitor produse cu grasimi (unt, margarina) ; dispersarea unor esente, in general uleioase, in bauturi aromatizate sau gazoase; evitarea precipitarii sau evidentierea unor compusi in preparatele de dulciuri si de mezelarie etc.

Si totusi, in experiment, la unii emulzifianti de tip "tnieen", li s-a "incriminat" posibila calitate de co-cancerigen, prin faptul usurarii infiltrarii mai active a unor substante cu potential de risc in cancer, prin piele (in caz de badijonare) sau prin mucoase (cea digesti), odata cu alimentele consumate ce ar putea contine acesti agenti toxici.