Astazi, cand exista utilizarea terapeutica multidisciplinara a unor componenti alimentari din nutritia normala a omului, ea face ca sa apara, in cazul practicii medicale, consacrarea acestora ca elemente de farmacologie dietetica, denumite complemente nutriti.
Aceasta entitate stiintifica, in anumite circumstante sau sub influenta unor factori existenti - varsta, boli asociate, patrimoniu genetic etc.

este conturata si evidentiata si mai mult, contribuind si ducand, astfel, la efectul estomparii, in unele cazuri, a diferentierii intre medicament si un produs din alimentatie (complementul alimentar).
Acest fenomen exprima o realitate.In momentul cand un component din produsele alimentare, un nutriment este inglobat in domeniul supragherii farmacologice, cand el este recomandat de catre reteaua medicala, din acel moment el trebuie supragheat de a nu "aluneca" oricum in marele timent alimentar industrial de consum uzual, unde, de cele mai multe ori, indicatiile folosind cunostintele si regulile medicale ce le au, pot ajunge in afara sau la limita minima a precizarilor terapeutice.
Caci, in plus, acel component alimentar poate fi folosit si pentru recomandari pseudo-medicale marginale, neresponsabile sau controrsate, in scop de beneficiu financiar si care "scapa", astfel, sferei analoge restrictiilor medicamentelor, fiind considerat si consumat ca orice aliment banal.
In acest sens si supragherea si responsabilitatea medicala fara lacune a unora dintre aceste situatii, ca si educatia consumatorilor, intra printre preocuparile primordiale ale factorilor specifici de raspundere ai societatii.